Paranghelia Nucleară: Între Euforie Oficială și Groază în Masa Populară
Întreaga scenetă se desfășoară într-o țară deja sufocată de cinismul politicienilor care, cu vehemența unor mesia iluminați, ne vând fumigene despre un viitor în care „emisiile zero” sunt mai mult decât o utopie scumpă. În această poveste, regele balului este nimeni altul decât mini-reactorul nuclear, gândit să-și desfășoare dansează toxic la Doicești, în inima județului Dâmbovița. Se pare că până în 2030, pe acest tărâm îmbălsămat de promisiuni, va poposi cel puțin un membru din hoarda celor șase reactoare modulare.
Cu toată pompa de a fi primii din Europa care să adăpostească această amazoană isterică a tehnologiei nucleare, cei de la putere par să ignore cu desăvârșire strigătele de disperare ale comunității locale, cei ce se vor înfrunta față în față cu un vecin nu tocmai prietenos: radiația. Dar hei, cine are timp să asculte plângerile plebei când istoria te mângâie pe creștet?
Cu o mândrie care aproape că transpiră aroganță, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, vociferează despre o zi istorică și despre un vis nou pe cale de a fi materializat, acel viitor luminos al energiei cu emisii zero. Secretarul John Kerry și restul elitei globale sunt invocate în strigătul său de luptă, lumea întreagă fiind martoră la cum România își propune să devină pionier în domeniul nuclear. Siguranța este cuvântul de ordine, dar prudența este un drum pe care acești iluzioniști nu par dispuși să îl parcurgă.
Când totul se spune și se face, această oază de „energie sigură” stă să izbucnească într-un teritoriul care abia s-a eliberat de sub jugul cărbunelui, pentru a îmbrățișa brațele posibil mai radioactive ale progresului. Vom fi oare martorii unei epoci noi de strălucire și prosperitate sau facem doar schimb de un demon poluator cu altul mai lustruit, îmbrăcat în promisiuni strălucitoare, dar potențial tot atât de periculos? Într-un final, „cea mai promițătoare tehnologie” despre care ne vorbește cu entuziasm ministrul, se va dovedi oare a fi biletul nostru către viitor sau un bilet la loteria genetică, cu premii ce se vor manifesta pe pielea generațiilor viitoare?
A rămas de văzut dacă dovezile concrete ale progresului vor justifica zgomotul și aplauzele sau dacă ne înșelăm speranțele într-o făgăduială toxică. Până una alta, România alege să flirteze nu doar cu atomii, dar și cu un viitor nuclear care, să sperăm, nu ne va lăsa cu un gust amar și un cont de plătit peste măsură.
