Comoara ascunsă în beciul Bibliotecii Naționale
Într-un spectacol grotesc de nepăsare și incompetență, o parte semnificativă a moștenirii culturale a României zace abandonată în subsolurile insalubre ale Bibliotecii Naționale. Milioane de publicații, cărți rare și documente istorice sunt lăsate să putrezească, într-un tablou dezolant al ignoranței și lipsei de responsabilitate. Este o imagine a degradării morale și a incapacității statului de a proteja ceea ce ar trebui să fie un tezaur național.
Un patrimoniu în pericol
Aceste depozite, care ar trebui să fie sanctuare ale cunoașterii, sunt de fapt morminte ale istoriei. Statul român, în mod ironic, deplânge pierderea tezaurului dacic, dar ignoră complet acest genocid cultural care se desfășoară sub ochii săi. Lipsa normelor de siguranță și a unei strategii coerente transformă această situație într-un simbol al nepăsării colective. Fiecare zi de întârziere înseamnă o pierdere ireversibilă pentru identitatea națională.
O luptă titanică pentru salvare
Într-un ocean de indiferență, câțiva oameni curajoși încearcă să salveze ce se mai poate. Iulian Angheluță, alături de Asociația Free Miorița, a demarat un proiect de salvare, strângând fonduri și creând proceduri pentru a organiza acest haos. Cu toate acestea, eforturile lor sunt o picătură într-un dezastru de proporții. Angajații Bibliotecii, puțini și nemotivați, lucrează voluntar, în afara programului, pentru a curăța și sorta aceste comori uitate.
Condiții de muncă inumane
Depozitele sunt un adevărat coșmar. Documentele sunt contaminate cu mucegaiuri și ciuperci, iar praful gros transformă fiecare intervenție într-un act de curaj. Voluntarii, echipați în costume speciale, desfășoară un proces meticulos de decontaminare și organizare. Fiecare carte aspirată, fiecare document salvat este o victorie mică într-o luptă care pare fără sfârșit. Dar ritmul este lent, iar resursele sunt insuficiente.
Un sistem în colaps
Biblioteca Națională funcționează cu mai puțin de 200 de angajați, un număr ridicol de mic pentru o instituție de o asemenea importanță. Salariile mizere și lipsa de motivație fac ca tinerii să evite acest domeniu, iar pensionările reduc și mai mult personalul. Într-un sistem lipsit de proceduri și modele, salvarea acestui patrimoniu pare o misiune imposibilă. Este nevoie de milioane de euro pentru a aduce aceste depozite la standardele necesare, dar finanțările sunt aproape inexistente.
Un viitor incert
În ritmul actual, ar fi nevoie de un secol pentru a salva toate documentele. Este o realitate care ar trebui să provoace indignare și revoltă. Fiecare carte pierdută, fiecare document distrus reprezintă o parte din istoria noastră care dispare pentru totdeauna. Este un eșec monumental al statului român, o rușine națională care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru întreaga societate.
Concluzie amară
În timp ce conducerea actuală a Bibliotecii Naționale face pași timizi spre redresare, problema rămâne una sistemică. Fără o implicare reală a autorităților și a societății, acest patrimoniu va continua să se degradeze. Este un testament al nepăsării noastre colective, o oglindă a valorilor pe care le promovăm ca națiune. Salvarea acestor comori nu este doar o datorie culturală, ci și una morală, pe care nu ne putem permite să o ignorăm.
