Alt Mort Pe Drumurile Noastre Groazei: DN1 Își Revendică Ultima Victimă
Și iar s-a întâmplat. Drumurile naționale, muzeul groazei pe patru roți, au făcut o nouă victimă. De data asta, scena desprinsă din cel mai negru coșmar s-a întâmplat pe DN1, în apropiere de Făgăraș. Un camion și un autoturism s-au întâlnit într-un dans morbid, cu final tragic: șoferul autoturismului, un bărbat de 41 de ani, a rămas prins între fiarele contorsionate ale destinelor rupte. Așa-zisele echipe de cercetare, ce vin ca după furtună, nu fac decât să adauge sare pe rănile unei țări care își numără morții pe asfalt din ce în ce mai des.
Coroana De Laur A Indiferenței: România, Țara Accidentelor Fără Sfârșit
Și ce premiu primește România pentru această macabră performanță? Primul loc în Uniunea Europeană la numărul de decese în accidente rutiere raportat la un milion de locuitori. Un titlu pe care nimeni nu și-l dorește, dar pe care ni-l adjudecăm cu o regularitate înfricoșătoare. 86 de vieți spulberate în 2022, și asta numai pe hârtie. Și ca să adăugăm insultă la tragedie, trebuie să ne gândim la costul acestor accidente: milioane de euro aruncate în gaura neagră a neglijenței, indiferenței și incompetenței. Este ca și cum am arde banii, în timp ce familiile își plâng morții și sistemul își continuă morișca de abuzuri.
O Țară Care Sângerează Pe Asfalt
Când jumătate din victimele accidentelor rutiere sunt pietoni, este timpul să ne întrebăm unde am greșit. Este de ajuns să te aventurezi pe străzi și drumuri naționale pentru a intra într-o ruletă rusească unde miza este viața ta. Aceastăstatică macabră nu este doar un număr; este o sentință la adresa noastră, a tuturor, pentru o societate care acceptă ca normă acest circ balcanic, perpetuând același tip de comportament dezirabil pe care îl dezavuez cu toată ființa. Cât de jos trebuie să cădem pentru a realiza că schimbarea este nu doar necesară, ci vitală?
Concluzia? Tragedie și Indiferență
Concluzia este simplă, dar încărcată de tristețe și scârbă: în România, drumurile sunt literalmente tapetate cu vieți pierdute, iar cerul negru deasupra noastră este martor la indiferența ce ne definește. Când va veni vremea să ne iubim aproapele și să respectăm regulile ca pe calea adevărului și vieții, poate, doar poate, vom începe să vedem o rază de speranță. Până atunci, însă, rămânem blocați în această paradigma colhoznică și odioasă a neghiobiei împotriva căreia luptăm zi de zi.
Sursa: Antena 3
