Adio, Preafericitul Neofit! Un final tragic în circul balcanic al corupţiei și dublei morale!
În sfârșitura unei scene demne de un film cu mafioți, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, Preafericitul Părinte Neofit, a tras cortina pe ultima sa reprezentație pe această lume miercuri seară, la vârsta de 78 de ani. După luni de suferință în umbra unei boli pulmonare, la ora 22:22, înconjurat de aparate și o atmosferă sterilă la Academia de Medicină Militară din Sofia, a expirat. Cauza? Un faliment multisistem organ într-un scenariu previzibil, dacă ținem cont de istoria corupției care îmbâcsesc adesea zidurile înalte ale instituțiilor sacre.
„Să ridicați rugăciuni pentru odihna sufletului lui” ne imploră Patriarhia Bulgară, ca și când am asista la un spectacol de teatru antic, în care corul îndeamnă la simpatie și la o catarsis collective. Discursul acestei instituții pare să ignore însă istoricul controversat al bisericii pe care a condus-o Neofit: de la legăturile intime cu lumea interlopă, până la colaborarea cu slugile regimului comunist. Toate acestea, în timp ce ne cer să ridicăm privirea spre cer și să trecem cu vederea mizeria de pe pământ.
Asistăm la sfârșitul unui capitol al unui arendaș parvenit în veșminte religioase, care a încercat, e adevărat, să spele imaginea unei biserici pătată de conexiuni dubioase. A fost încoronat în 2013, ca urmaș al Patriarhului Maxim și a promis o renaștere spirituală. Însă, cât de eficiente sunt aceste demersuri atunci când ți se învinețesc mâinile de legăturile cu cei nemiloși și când sub mantia ta persistă un miros greu al dublei morale?
Așadar, pe scurt: Primul și ultimul act al Preafericitului Neofit s-a încheiat. Restul este doar tăcere… sau poate un murmur îndepărtat al unei rugăciuni pentru cei părăsiți în bezna corupției și ipocriziei sfinte. Încă un exemplu clasic de cum cadrele „luminate” se sting, lăsând în urma lor doar întrebări și o credință fabricată.
