„`html
Povestea lui Alexandru Rassbach, un tânăr cu handicap care își caută identitatea românească
Alexandru Rassbach, un tânăr în scaun cu rotile, a reușit să atragă atenția elitelor din Franța, dar se simte umilit de birocrația românească în procesul de a obține cetățenia. Deși nu are capacitatea de a se mișca liber, el stăpânește fluent șase limbi, inclusiv româna, datorită mamei sale, Sanda, care este româncă.
Un talent recunoscut în Franța
Alex a fost acceptat la Ecole Normale Superieure, una dintre cele mai prestigioase instituții academice din Franța, unde doar 10 din cei 700 de candidați sunt selectați. Deși nu poate urca scările pe picioare, pentru el, realizările academice sunt cele care vor defini succesele sale, nu limitările fizice.
Familia care îl sprijină
În spatele acestui tânăr talentat se află o mamă dedicată, Sanda Rassbach, care a fugit din România în 1989 pentru a-și găsi un viitor mai bun. Ea a depus toate eforturile pentru a asigura o educație de calitate fiului ei, refuzând sistemul care vroia să-l plaseze în școli speciale. Dedicarea sa a făcut ca Alexandru să ajungă la o școală normală, reușind să exceleze în studiile sale.
Provocările sistemului românesc
În ciuda abilităților sale, procesul de obținere a cetățeniei române a fost plin de obstacole. Alex s-a confruntat cu cerința de a scrie rapid de mână un examen de limbă română, deși are un handicap care îi îngreunează această sarcină. El a trebuit să depună toate eforturile pentru a demonstra că este capabil, chiar dacă sistemul nu i-a oferit ajustările necesare.
O lume a discriminării
Acelora care se întreabă de ce nu vezi mai multe persoane cu handicap pe stradă în România, Alex le oferă o explicație dureros de reală: „Cum e tratată o persoană cu handicap în România? Păi, nu este tratată. Efectiv nu există.” Aceasta reflectă o mentalitate societală care nu recunoaște suficient valoarea și potențialul acestor oameni.
Mesajul lui Alexandru
Alexandru Rassbach își dorește ca experiența sa să inspire alții. „Se poate ajunge oriunde și peste tot, cu destulă voință”, spune el, pledând pentru o conștientizare mai mare a potențialului persoanelor cu handicap. Deși luptă cu prejudecățile și dificultățile sistemice, el rămâne hotărât să își continue visurile academice și să contribuie la societate.
„`
