Sfântul ocrotitor al bolnavilor prăznuit pe 9 noiembrie 2026

Sfântul Nectarie Taumaturgul, prăznuit pe 9 noiembrie

Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe 9 noiembrie pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, cunoscut și ca Nectarie din Eghina, un ierarh grec considerat ocrotitor al bolnavilor, în special al celor diagnosticați cu cancer. În tradiția bisericească există numeroase mărturii despre vindecări atribuite mijlocirii sale, iar credincioșii îl invocă în rugăciunile pentru sănătate și alinarea suferințelor.

Cine a fost Sfântul Nectarie

Sfântul Nectarie a fost ierarh al Bisericii Ortodoxe, teolog și duhovnic grec, trăind în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în 1846, în Selivria Traciei, din părinți săraci, dar foarte evlavioși, primind la botez numele de Anastasie.

După primii ani de școală, a fost trimis să învețe carte la Constantinopol, unde a studiat teologia și scrierile Sfinților Părinți. A intrat în monahism în 1876, la „Noua Mănăstire”, sub numele de Lazăr, iar mai târziu, la primirea schimei mari, a luat numele de Nectarie.

În 1885, după terminarea studiilor teologice la Atena, a devenit ucenic al patriarhului Sofronie la Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole. A fost depus din acest rang în urma unei defăimări potrivit căreia ar fi vrut să-i ia locul patriarhului. S-a retras la Atena în 1891, sărac și nebăgat în seamă, având nădejdea doar în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului. Acolo a slujit câțiva ani ca predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în 1894.

Sfântul Nectarie era un isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare. Dorind la bătrânețe mai multă liniște, a construit între 1904 și 1907, cu ajutorul mai multor credincioși și ucenici, o mănăstire în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.

Ajutor pentru bolnavi și săraci

Mulți bolnavi și săraci veneau la mănăstirea din Eghina pentru ajutorul Sfântului Nectarie. Mai ales după Primul Război Mondial, oamenii lipsiți de orice sprijin îl căutau ca pe un părinte sufletesc. Sfântul a poruncit maicilor din mănăstire să împartă celor lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, încredințat fiind că Dumnezeu îi hrănea pe toți prin mila Sa.

Bolnii se vindecau cu rugăciunile sale, căci se învrednicise de darul facerii de minuni. Mireni și călugări, săraci și bogați îl cinsteau ca pe un păstor și vas ales al Duhului Sfânt. Era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni, iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă.

Pe lângă ocupațiile duhovnicești, a scris și redactat mai multe lucrări teologice de morală și de istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți împotriva influențelor occidentale care asaltau țările ortodoxe. Din acest motiv, diavolul a ridicat asupra sa numeroase ispite, iar numeroși slujitori și ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie împotriva lui. Dumnezeu îl izbăvea însă din toate necazurile.

Suferința și moartea

La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. După o lungă perioadă de la trecerea sa la cele veșnice, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. În ziua de 3 septembrie 1953, moaștele sale au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare.

În 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.

De ce este considerat ocrotitorul bolnavilor de cancer

Legătura Sfântului Nectarie cu persoanele bolnave de cancer are la bază atât propria sa suferință, cât și numeroasele mărturii despre vindecări atribuite rugăciunilor sale. Sfântul a murit la 8 noiembrie 1920, după ce a suferit aproximativ un an și jumătate de cancer, îndurând boala cu răbdare și credință, fără să renunțe la rugăciune și la grija față de cei din jur.

După moartea sa, au început să circule mărturii despre vindecări și ajutor primit de credincioși care se rugaseră la mormântul său sau îi ceruseră mijlocirea. Tradiția bisericească amintește inclusiv cazuri de însănătoșire a unor persoane care sufereau de boli grave, considerate la vremea respectivă fără leac.

De atunci, Sfântul Nectarie este invocat în rugăciunile credincioșilor pentru vindecarea bolilor grele, în special a cancerului. Mulți oameni merg la biserici și mănăstiri unde se află părticele din moaștele sale pentru a se ruga pentru sănătate, pentru puterea de a trece peste suferință sau pentru însănătoșirea celor dragi.

În tradiția ortodoxă, vindecările sunt privite ca daruri ale lui Dumnezeu, prin mijlocirea sfinților. Rugăciunea și sprijinul spiritual nu înlocuiesc însă diagnosticul, tratamentul oncologic sau recomandările medicilor, ci pot reprezenta un sprijin sufletesc pentru pacienți și familiile lor.