Dosar CNSAS: Cum obțineau șefii Securității mobilă de lux și covoare persane din casele naționalizate
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un dosar din arhiva fostei Securități care dezvăluie modul în care șefi ai poliției politice comuniste și ai Ministerului de Interne au profitat de bunurile confiscate din casele naționalizate. Documentul evidențiază goana după opulență a celor care constituiau brațul înarmat al partidului, dar și modul în care securiștii se turnau între ei pentru a obține piese de mobilier de lux, covoare persane sau tablouri.
Potrivit documentului, începând din 1948, Ministerul de Interne, inclusiv nou-creata Securitate a Poporului, a fost încadrat cu consilieri sovietici. Pentru cazarea acestora, comuniștii români le-au pus la dispoziție apartamente din vile situate în Cartierul Primăverii, ale căror proprietari de drept fuseseră evacuați forțat. Apartamentele au fost echipate cu mobilă de stil — holuri florentine, mobilier stil Ludovic XV și baroc —, argintărie, tablouri realizate de mari pictori români, covoare persane originale și alte obiecte valoroase confiscate din proprietățile familiei regale ori ale unor foști demnitari.
După 1954, consilierii sovietici au fost treptat retrași, iar vilele lor au fost ocupate de șefi din fosta Securitate. În mod normal, apartamentele și obiectele de valoare ar fi trebuit să intre în posesia ministerului, pentru a fi folosite după nevoile instituției. Cu toate acestea, numeroși oficiali și ofițeri superiori din M.A.I. au profitat de situație pentru a se muta în locuințele proaspăt eliberate și pentru a achiziționa ilegal, la prețuri derizorii, mobilierul și alte obiecte de valoare.
Într-un raport al fostei Securități se arată că, la solicitările făcute, colonelul Teslere Ladislau, fost șef al Direcției administrație și gospodărie, și succesorul său, colonelul Bogdan Hary, împreună cu general-maiorul Mureșanu Alexandru, au luat măsura ca bunurile date în custodie să poată fi cumpărate de cei interesați, integral sau parțial. Pentru „legalizarea” vânzării acestor bunuri, colonelul Hary și general-maiorul Mureșanu Alexandru erau direct interesați, întrucât ei înșiși au cumpărat mobilier și covoare.
Ca urmare, o parte din mobilier, cât și din celelalte bunuri ce fuseseră în dotarea vilelor respective, au trecut din patrimoniul ministerului în proprietatea celor care s-au mutat în locul consilierilor. În plus, unii demnitari care ocupaseră apartamentele cele mai bine dotate s-au arătat nemulțumiți de prețurile fixate inițial și au solicitat reduceri suplimentare la unele obiecte — mobilier, covoare, lustre. Verificările au arătat că, pe lângă faptul că s-au fixat prețuri derizorii, sumele datorate puteau fi plătite în 12 rate, iar unii au lichidat debitele după cinci sau chiar mai mulți ani.
Documentul menționează cazul numitului Dumitru Ion, care a achitat valoarea bunurilor cumpărate după șase ani, și pe cel al lui Danalache Florian, care, din suma de 10.970 lei pe care o datora, timp de doi ani nu a plătit niciun leu, fără ca modalitatea de lichidare a debitului să fie cunoscută, întrucât în 1960 a fost transmis Comitetului orășenesc de partid București.
Pentru mobilarea vilelor de protocol s-a dat ordin să se procure lucruri de cea mai bună calitate. Mobilierul era din lemn de nuc, mahon și trandafir, în stiluri renumite precum florentin sau bizantin. Covoarele erau persane originale — buhara, tebrize, afgane —, vesela din cristal „Rozenthal”, „Bavaria”, servicii de masă din porțelan și ceramică, tacâmuri din argint și alpaca, candelabre din fier forjat și cristal de Murano, tablouri, bibelouri și alte bunuri de mare valoare, pentru care s-au plătit sume importante din fonduri speciale.
Tablourile, în număr de circa 300-400, erau semnate de Tonitza, Mutner, Băncilă, Lucian sau Grigorescu. Documentul notează că inventarele vremii conțin exprimări care trădează lipsa de cunoștințe a ofițerilor despre obiectele pe care le aveau în custodie: „perdele voal brizbizuri”, „lămpi plafon cu brațe”, „fotolii tapisate stofă cu brațe de lemn” ori „tablouri picturi diferite”.
Deși obiectele fuseseră oricum masiv subevaluate, s-a indicat de sus să se aplice și o reducere de 10-30% pentru „uzură”. Peste toate acestea, plățile au putut fi efectuate în rate, iar raportul arată că mulți dintre demnitarii cu funcții de răspundere au avut nevoie de ani pentru a rambursa suma stabilită, iar unii nu au făcut-o deloc.
„De unde se vede că securiștii și tovarășii din partid au luptat neprecupețit cu vorba pentru victoria partidului și a democrației populare și cu fapta pentru a-și consolida și proteja poziția și privilegiile oligarhice”, se arată în documentul publicat de CNSAS.
