Cincizeci și unu. Femeile pe care România nu le-a putut salva
În România, un număr alarmant de femei au fost ucise în acest an, iar statisticile sunt cutremurătoare. Cincizeci și unu nu este doar un număr, ci reprezintă viețile a cincizeci și unu de femei – mame, fiice, surori, prietene – care au fost victime ale violenței domestice. Aceasta înseamnă, în medie, o femeie ucisă pe săptămână. Cazul recent al unei tinere din Teleorman, care a fost omorâtă chiar de ziua ei, în fața copilului său de doi ani, a readus în discuție o problemă gravă: cine protejează femeile în România? Ce înseamnă, de fapt, femicidul? Și de ce sistemul de protecție eșuează acolo unde ar trebui să funcționeze fără fisuri – la prevenție, monitorizare și intervenție?
Ce este femicidul?
Femicidul nu se limitează la uciderea unei femei; este, de fapt, un act de violență extremă motivat de gen. Aceasta înseamnă că femeia este ucisă pentru că a îndrăznit să plece, să spună „nu” sau să ceară divorțul. În România, deși legea nu folosește termenul „femicid”, faptele sunt evidente: femei ucise de parteneri, foști soți sau bărbați care cred că au dreptul de viață și de moarte asupra lor.
Centrul FILIA a încercat să contureze o hartă a femicidului din România, adunând date din fragmentele de informații disponibile. De exemplu, pe 11 ianuarie 2025, o femeie din Brăila a fost ucisă de soțul ei, care s-a automutilat ulterior. Pe 12 ianuarie, Marina, o femeie de 35 de ani, a fost descoperită moartă într-un depozit, iar pe 14 ianuarie, o altă femeie a fost ucisă de partenerul ei, deși avea ordin de protecție împotriva lui. Aceste cazuri sunt doar câteva dintre numeroasele tragedii care au zguduit societatea românească.
Implicarea autorităților și lipsa de protecție
Un aspect alarmant este că multe dintre aceste femei aveau ordine de protecție, dar acestea nu au fost suficiente pentru a le salva viețile. De exemplu, o femeie din Câmpina a fost ucisă de partenerul ei, deși avea un ordin de protecție activ. Aceasta ridică întrebări serioase despre eficiența sistemului de justiție și despre modul în care autoritățile gestionează cazurile de violență domestică.
Andreea Bragă, expertă în violență de gen la Centrul FILIA, subliniază că multe victime nu sunt crezute și că prejudecățile sociale influențează modul în care sunt tratate de autorități. Victimele se tem că nu vor fi protejate și că vor fi judecate pentru alegerile lor. Această frică le împinge adesea înapoi în brațele agresorilor.
Prejudecăți și lipsa de resurse
Un alt factor care contribuie la perpetuarea violenței este cultura „victimei perfecte”. Victimele sunt adesea judecate pentru comportamentul lor, iar așteptările nerealiste ale autorităților le fac să se simtă neputincioase. De asemenea, există o lipsă de servicii adecvate în zonele rurale, unde victimele nu au acces la consiliere psihologică sau informații despre drepturile lor.
„Multe dintre victime nu sunt crezute – se consideră că exagerează sau că ajută agresorul”, afirmă Bragă. Această mentalitate este periculoasă și contribuie la perpetuarea violenței de gen.
Concluzie
Femicidul nu este o „dramă de cuplu”, ci un rezultat al unei culturi care tolerează violența de gen. Este esențial ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să recunoască greșelile din gestionarea acestor cazuri. Fără o schimbare reală în sistem, fără date corecte și fără o politică publică eficientă, viețile acestor femei vor continua să fie pierdute, iar societatea va rămâne cu un sentiment de neputință și indignare.
Vrei să vezi mai des știrile Direct Focus în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google