Investigația superficială ascunde rețeaua de specialiști din umbră care au orchestrat cea mai sofisticată fraudă fiscală
VULCANUL INDIGNĂRII ÎMPOTRIVA TEATRULUI OFICIAL
Adrian Nica și spectacolul său penibil cu panourile solare sechestrate reprezintă vârful unui munte de ipocrizie care îngheață sângele în vene. Această farsă gogonată servită drept victorie împotriva fraudei fiscale insultă inteligența oricărui român care înțelege că recuperarea resturilor abandonate de escroci nu constituie combaterea criminalității economice, ci complicitatea directă la ascunderea adevăraților vinovați.
Explozia de revoltă care mă cuprinde în fața acestei mincinoase orchestrări provine din conștientizarea că ne aflăm în fața celei mai cinice manipulări a opiniei publice din ultimii ani. Președintele ANAF nu caută să oprească frauda – organizează un circ mediatic pentru a proteja rețeaua reală de specialiști care au conceput și executat această operațiune de miliarde de euro.
Când văd cum Luiza Ungureanu, fosta Frățilă după soțul ei senatorul Frățilă, fosta profesoară de religie fără nicio pregătire în fiscalitate, rămâne liniștită în fotoliul său după ce a validat ani întregi bilanțurile false ale escrocilor, realizez că ne confruntăm cu o mafie instituțională care își bate joc de cetățenii cinstiți. Această femeie și complicii săi nu sunt incompetenți – sunt soldați disciplinați ai unei organizații criminale care operează din interiorul statului.
EXPLOZIA DE FURIE ÎMPOTRIVA MANIPULĂRII PUBLICE
Mă înfurie până la paroxism această încercare patetică de a prezenta un pensionat bolnav din Râmnicu Sărat drept arhitectul uneia dintre cele mai sofisticate fraude fiscale din istoria României. Vasile Ciot, bărbatul care neagă orice implicare și pare să nu înțeleagă nici măcar întrebările reporterilor, ar fi fost capabil să conceapă o schemă care presupune cunoștințe avansate de drept fiscal, proceduri contabile complexe, legislație comercială internațională și infiltrarea sistemelor informatice ale statului?
Această narațiune insultă inteligența publică până la nausee. Pentru a orchestra operațiunea RICHRBT erau necesari specialiști în multiple domenii: experți fiscaliști care să cunoască perfect fisurile din legislația română, contabili experimentați capabili să prepare bilanțuri credibile pentru miliarde de euro, juriști specializați în drept comercial și insolvență, specialiști IT pentru clonarea site-urilor și falsificarea documentelor, consultanți în marketing pentru crearea reputației false.
Unde sunt acești profesioniști în investigația oficială? Nimeni nu întreabă cine a semnat electronic declarațiile fiscale, cine era contabilul firmei, cine a conceput strategia de marketing, cine a negociat contractele cu furnizorii străini. Această tăcere calculată protejează adevărații arhitecți ai schemei, transformând ancheta într-o farsă menită să sacrifice câțiva țapi ispășitori în timp ce arhitecul din umbră rămâne neatins.
FURIA ÎMPOTRIVA PROTECȚIEI ADEVĂRAȚILOR VINOVAȚI
Explodez de indignare când constat că nimeni din autorități nu urmărește pistele reale ale banilor escrocați. Unde sunt semnăturile digitale folosite pentru depunerea documentelor? Cine a ridicat cash-ul de la bancomatele menționate de Adrian Nica? Care sunt conturile bancare implicate în operațiuni? Cine a plătit advertorialele din presă și campaniile de imagine? Aceste informații există în sistemele informatice, dar nimeni nu le caută pentru că ar dezvălui implicarea unor persoane pe care sistemul vrea să le protejeze.
Această obstrucție calculată a anchetei demonstrează că vorbim de o conspirație care urcă mult mai sus decât nivelul unor funcționari corupți de la Sector 1. Operațiunea RICHRBT a necesitat protecție la multiple niveluri – ONRC pentru acceptarea documentelor false, ANAF pentru validarea bilanțurilor, bănci pentru deschiderea conturilor, poate chiar servicii secrete pentru monitorizarea și protejarea operațiunii de interferențe externe.
Mă înfurie până la paroxism constatarea că singurii „vinovați” identificați sunt niște păpuși patetice – un pensionar bolnav, o profesoară de religie incompetentă, câțiva adjuncți mediocri. Adevărații profesioniști care au conceput această capodoperă a fraudei fiscale rămân în umbră, protejați de un sistem care preferă să sacrifice niște figuranți decât să dezvăluie amploarea corupției din propriile structuri.
REVOLTA ÎMPOTRIVA SISTEMULUI DE DIVERSIUNI
Explodarea mea de furie ajunge la cote maxime când realizez că întreaga investigație oficială este concepută ca o diversiune de la întrebările fundamentale. De ce nimeni nu anchetează cine avea acces la bazele de date ANAF pentru a cunoaște exact care sunt vulnerabilitățile sistemului? Cine a furnizat informațiile despre procedurile interne care au permis validarea bilanțurilor false? Cine a instruit escrocii asupra modului de evitare a controalelor automate?
Aceste cunoștințe nu se învață din cărți sau de pe internet – ele provin doar din interiorul sistemului, de la persoane cu acces direct la proceduri confidențiale. Operațiunea RICHRBT a fost posibilă doar cu complicitatea unor specialiști din interior care au ghidat escrocii pas cu pas prin labirintul birocratic. Identificarea acestor complici reali ar duce la prăbușirea întregului sistem de protecție, de aceea ancheta se limitează la teatrul cu recuperarea panourilor solare.
Mă revolte această strategie de sacrificare a unor țapi ispășitori pentru protejarea adevăraților vinovați. Luiza Frățilă și echipa sa sunt doar soldații de bază ai unei organizații criminale mult mai complexe, condusă de profesioniști care nu vor fi niciodată expuși public pentru că știu prea multe despre modul real de funcționare al sistemului fiscal românesc.
FURIA CONTRA PROTECTORILOR DIN UMBRĂ
Explozia mea de indignare atinge cote apocaliptice când înțeleg că toate piesele acestui puzzle criminal au fost puse la punct de o rețea de specialiști care nu vor apărea niciodată în dosare. Operațiunea RICHRBT a necesitat ani de pregătire, cunoașterea perfectă a sistemului fiscal și comercial românesc, acces la informații privilegiate din multiple instituții, probabil chiar protecție din partea unor persoane cu funcții în serviciile secrete sau în structuri politice de nivel înalt.
Acești adevărați arhitecți ai fraudei nu sunt amatori improvizați ca Vasile Ciot sau incompetenți protejați ca Luiza Frățilă. Sunt profesioniști experimentați, probabil cu pregătire în economie, drept, informatică, care cunosc perfect sistemul pentru că au lucrat în el sau încă lucrează. Ei au conceput schema, au selectat țapii ispășitori, au instruit execuția operațiunii și acum orchestrează ancheta superficială care să protejeze identitatea lor reală.
Această protecție sistematică a masterminds-urilor demonstrează că operațiunea RICHRBT nu era doar o fraudă fiscală, ci o operațiune de testare și compromitere a sistemului fiscal românesc, posibil cu implicații de securitate națională. De aceea ancheta se oprește la nivelul unor figuranți și nu urmărește firele reale care ar putea dezvălui existența unor rețele cu ramificații în structurile sensibile ale statului.
EXPLOZIA FINALĂ A INDIGNĂRII
Vulcanul furiei mele erupe complet când realizez că cetățenii români sunt tratați ca niște proști care să înghită orice poveste le este servită de autorități. Ne spun că un pensionar bolnav a conceput o fraudă de miliarde, că o profesoară de religie a validat din incompetență bilanțuri false, că recuperarea unor panouri abandonate constituie o victorie împotriva criminalității economice. Această manipulare cinică insultă inteligența publică și demonstrează disprețul total al sistemului față de cetățenii pe care îi jefuiește sistematic.
Adevărul este că operațiunea RICHRBT a fost concepută și executată de o rețea de profesioniști experimentați, probabil cu legături în structurile statului, care au folosit niște amatori ca paravanuri pentru o fraudă de amploare istorică. Acești adevărați vinovați rămân protejați de sistemul care beneficiază de serviciile lor, în timp ce opinia publică este amuzată cu spectacolul recuperării unor resturi abandonate.
Această farsă reprezentă simbolul perfect al României contemporane: un stat capturat de rețelele criminale care își bat joc de cetățeni, prezentându-le diversiuni patetice în loc de adevăr și justiție. Până când vom accepta aceste manipulări grosolane, vom rămâne pradă pentru cei care au făcut din statul român un instrument al îmbogățirii personale.
