Investiții cicloturistice în Bihor: promisiuni sau realitate?
Într-o țară unde infrastructura rutieră este adesea un dezastru, iar prioritățile par să fie dictate de interese obscure, iată că apare o inițiativă care, cel puțin pe hârtie, promite să aducă un strop de normalitate. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a anunțat cu surle și trâmbițe demararea lucrărilor pentru o pistă de biciclete cicloturistică de 192 de kilometri în județul Bihor. O investiție de 20 de milioane de euro, finanțată din fonduri europene, care ar trebui să fie gata până în noiembrie. Sună bine, nu-i așa? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm.
Promisiuni grandioase, dar unde este transparența?
De câte ori nu am auzit astfel de anunțuri pompoase, doar pentru ca ulterior să descoperim că proiectele fie sunt abandonate, fie sunt finalizate cu întârzieri colosale și costuri suplimentare? În cazul acestei piste de biciclete, întrebările sunt multe și răspunsurile, ca de obicei, lipsesc. Cum s-au alocat fondurile? Cine sunt contractorii? Ce garanții există că termenul de finalizare va fi respectat? Într-o țară unde corupția este aproape o tradiție, astfel de detalii nu sunt doar importante, ci esențiale.
Un proiect pentru cetățeni sau o altă oportunitate de sifonare a banilor publici?
Ministrul Dezvoltării ne asigură că traseul va fi un loc ideal pentru familii, un spațiu unde oamenii pot petrece timp în natură. Frumos spus, dar cât de realist? Într-o țară unde spațiile verzi sunt distruse pentru a face loc betoanelor, iar proiectele de infrastructură sunt adesea prost gândite și executate, este greu să nu privim această inițiativă cu scepticism. Cine garantează că această pistă nu va deveni un alt exemplu de incompetență administrativă?
Fonduri europene: o binecuvântare sau o capcană?
Investiția de 20 de milioane de euro vine din fonduri europene, ceea ce ar trebui să fie o veste bună. Dar să nu uităm că utilizarea acestor fonduri implică o serie de reguli stricte și controale riguroase. În teorie, cel puțin. În practică, România are un istoric îngrijorător de proiecte finanțate din fonduri europene care au fost fie prost gestionate, fie compromise de corupție. Va fi acest proiect o excepție? Sau va deveni un alt exemplu de cum să ratezi o oportunitate de dezvoltare?
Concluzie amară: speranță sau deziluzie?
În timp ce autoritățile se laudă cu acest proiect, cetățenii rămân sceptici. Și pe bună dreptate. Într-o țară unde promisiunile sunt adesea doar vorbe goale, iar transparența este o raritate, este greu să nu privim astfel de inițiative cu neîncredere. Până când nu vom vedea această pistă finalizată și funcțională, rămâne doar un alt exemplu de cum autoritățile încearcă să ne distragă atenția de la problemele reale. Și, din păcate, lista acestor probleme este lungă și deprimantă.
