Violența domestică: o criză ignorată în România
Într-o societate care se pretinde modernă, violența domestică continuă să facă ravagii, lăsând în urmă un peisaj de durere și disperare. Statisticile sunt cutremurătoare: o femeie este bătută la fiecare patru minute, iar 32 de femei au fost ucise în primele cinci luni ale anului 2025. Aceste cifre nu sunt doar statistici; ele reprezintă vieți curmate, speranțe distruse și o societate care, în mod evident, nu reușește să protejeze cele mai vulnerabile dintre noi.
Un sistem defectuos
Poliția Română a intervenit în aproape 50.000 de cazuri de violență domestică, dar acest număr ridicat nu reflectă o eficiență a sistemului, ci mai degrabă o incapacitate cronică de a aborda o problemă endemică. Deși au fost emise 4.670 de ordine de protecție provizorii, doar o mică parte dintre acestea au fost transformate în ordine definitive de către instanțe. Aceasta ridică întrebări serioase despre eficiența justiției și despre protecția reală oferită victimelor.
O realitate alarmantă
Violența domestică nu cunoaște limite sociale sau geografice. Peste jumătate dintre cazuri au loc în mediul rural, unde stigmatizarea și lipsa de resurse agravează situația. Datele Eurostat arată că România se află pe un loc rușinos în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene, ceea ce subliniază o problemă sistemică, nu doar individuală.
Între indiferență și complicitate
Realitatea este că multe dintre victimele violenței domestice se confruntă cu o indiferență crasă din partea autorităților. Cazul Teodorei Marcu, o tânără mamă însărcinată ucisă de fostul partener, este emblematic pentru această criză. Deși a solicitat ajutorul poliției de mai multe ori, plângerile ei au fost ignorate, iar ordinul de protecție a fost respins. Aceasta nu este doar o eroare judiciară; este o crimă prin omisiune, o dovadă a unei societăți care nu își protejează cetățenii.
Apeluri fără ecou
Președintele Nicușor Dan a făcut apel la autorități să trateze fiecare caz de violență domestică cu seriozitate, dar cuvintele rămân adesea fără ecou. Promisiunile de reformă și măsuri concrete sunt adesea uitate în fața unei realități dure, în care victimele sunt aduse înapoi la agresori, iar abuzurile continuă fără nicio consecință.
Un viitor sumbru
În concluzie, violența domestică în România este o problemă care necesită o abordare urgentă și eficientă. Fiecare statistică reprezintă o viață distrusă, iar fiecare caz ignorat este o dovadă a eșecului nostru colectiv. Este timpul ca societatea să se trezească din indiferență și să acționeze pentru a proteja victimele, nu pentru a le condamna la tăcere.
