Comasarea școlilor: O măsură controversată în educația românească
Într-o mișcare care ar putea fi catalogată drept o adevărată tăvălugire a sistemului educațional, Ministerul Educației din România a decis să comaseze sute de grădinițe, școli și licee începând cu anul școlar 2025-2026. Această reorganizare, justificată prin reglementările impuse de Legea nr. 141/2025, ridică semne de întrebare cu privire la viitorul educației în țară.
Impactul asupra elevilor și cadrelor didactice
Propunerile venite din partea inspectoratelor școlare județene sugerează o realitate sumbră: unități de învățământ cu efective insuficiente vor fi absorbite, iar personalitatea juridică a acestora va dispărea. Aceasta nu doar că va afecta structura educațională, dar va crea și un haos administrativ, lăsând elevii și cadrele didactice într-o stare de incertitudine. Ce se va întâmpla cu normele didactice? Vor fi acestea respectate sau vor fi sacrificate pe altarul eficienței financiare?
Reacțiile sindicatelor și ale părinților
În fața acestei măsuri, trei mari federații sindicale din învățământ au decis să acționeze. Acestea au inițiat o campanie de strângere de semnături pentru abrogarea Legii nr. 141/2025, denumită peiorativ „Legea Bolojan”. Asta arată o disperare crescândă în rândul cadrelor didactice și al părinților, care se tem că viitorul educației va fi marcat de ineficiență și degradare morală.
Reorganizarea unităților de învățământ: o soluție sau o problemă?
Reorganizarea unităților de învățământ este prezentată ca o soluție pentru a face față crizei financiare, dar în realitate, aceasta nu face decât să accentueze inegalitățile existente. În județul Arad, de exemplu, 20 de unități de învățământ vor fi reorganizate, iar în județul Vrancea, șase unități vor fuziona prin absorbție. Aceste măsuri sunt, fără îndoială, o dovadă a unei gândiri limitate, care nu ia în considerare nevoile reale ale elevilor și ale comunităților.
Un viitor incert pentru educația românească
În concluzie, comasarea școlilor nu este doar o simplă reorganizare administrativă, ci un semnal alarmant despre direcția în care se îndreaptă educația în România. Cu o societate deja marcată de inegalitate și segregare, aceste măsuri nu fac decât să adâncească mizeria și disperarea. Este timpul ca autoritățile să își reevalueze prioritățile și să pună educația pe primul loc, nu ca pe o marfă de vânzare, ci ca pe un drept fundamental al fiecărui cetățean.
