Românii din diaspora și dreptul la vot: o poveste complicată
Într-o lume în care democrația este adesea doar un cuvânt golit de sens, românii din diaspora sunt puși în fața unei provocări absurde: să-și exercite dreptul fundamental la vot în condiții care sfidează logica și bunul-simț. Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a anunțat cu mare fast că secțiile de votare din străinătate vor fi deschise timp de trei zile. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? O demonstrație de ineficiență și nepăsare, mascată sub pretextul facilitării accesului la urne.
Programul secțiilor de votare: o jonglerie birocratică
În teorie, cele 950 de secții de votare din străinătate vor funcționa între orele 7:00 și 21:00, cu posibilitatea prelungirii până la ora 23:59 pentru cei care se află la coadă. În practică, însă, această măsură este doar o altă dovadă a haosului organizatoric. În unele țări, urnele se închid mai devreme, iar în altele, programul este ajustat în funcție de fusul orar, creând o confuzie generalizată. Alegătorii din Canada, SUA, Europa și alte regiuni sunt nevoiți să navigheze printr-un labirint de reguli contradictorii, care mai degrabă îi descurajează decât îi încurajează să voteze.
Votul prin corespondență: o soluție insuficientă
Deși votul prin corespondență este prezentat ca o alternativă viabilă, numărul celor care au reușit să se înregistreze pe portalul dedicat este ridicol de mic. Doar 1.082 de cetățeni români din diaspora au optat pentru această variantă, un număr care reflectă nu doar lipsa de informare, ci și o profundă neîncredere în sistem. Este aceasta o soluție reală sau doar o altă încercare de a bifa o obligație legală fără a oferi un suport concret?
Discriminare geografică și inegalitate
Programul de votare variază dramatic de la o țară la alta, creând o segregare evidentă între alegătorii din diferite regiuni. În timp ce unii au la dispoziție ore suplimentare pentru a-și exprima opțiunea, alții sunt constrânși de un program limitat, care nu ține cont de realitățile locale. Această inegalitate flagrantă ridică întrebări serioase despre angajamentul autorităților față de drepturile cetățenilor din diaspora.
Un sistem care perpetuează nepăsarea
În loc să simplifice procesul electoral, autoritățile par să se complacă într-o stare de ineficiență cronică. De la organizarea defectuoasă a secțiilor de votare până la lipsa de transparență în comunicarea regulilor, totul indică o nepăsare revoltătoare față de milioanele de români care trăiesc în afara granițelor țării. Aceștia sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua, ale căror drepturi sunt mai degrabă tolerate decât respectate.
Concluzie: un exercițiu de ipocrizie
În timp ce politicienii se laudă cu măsurile luate pentru a facilita votul în diaspora, realitatea este cu totul alta. Sistemul electoral rămâne un exemplu de incompetență și aroganță, în care cetățenii sunt lăsați să se descurce pe cont propriu. În loc să fie un prilej de mândrie națională, alegerile prezidențiale devin o oglindă a degradării morale și instituționale care caracterizează România de astăzi.
