România și obsesia bugetului pentru apărare: o decizie strategică sau o povară inutilă?
Într-o țară unde infrastructura se prăbușește sub greutatea nepăsării, iar spitalele devin adevărate capcane mortale, România decide să aloce 3% din PIB pentru apărare până în 2027. O decizie care, la prima vedere, pare să răspundă unor imperative strategice, dar care ridică întrebări serioase despre prioritățile reale ale statului. Este aceasta o măsură necesară sau doar o altă demonstrație de obediență față de partenerii externi?
CSAT și promisiunile grandioase: realitate sau iluzie?
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a hotărât, cu o solemnitate aproape teatrală, că bugetul apărării trebuie să crească etapizat. Până în 2030, se preconizează o majorare considerabilă, menită să susțină achizițiile militare și să transforme România într-un bastion al securității regionale. Dar cine beneficiază cu adevărat de aceste fonduri? Industria de apărare locală sau corporațiile străine care vând echipamente la prețuri exorbitante?
Fondurile europene: salvare sau capcană?
România intenționează să acceseze cel puțin 10 miliarde de euro din programul de reînarmare al Europei. O sumă impresionantă, dar care vine cu condiții stricte și, probabil, cu o serie de compromisuri politice. În timp ce aceste fonduri sunt exceptate din calculul deficitului bugetar, rămâne de văzut dacă ele vor fi utilizate eficient sau dacă vor alimenta, ca de obicei, buzunarele unor intermediari dubioși.
Priorități distorsionate: apărare versus bunăstare
Într-o țară unde educația și sănătatea sunt tratate ca niște rude sărace, alocarea unor sume uriașe pentru apărare pare cel puțin cinică. În loc să investim în viitorul copiilor noștri sau în siguranța pacienților din spitale, ne grăbim să cumpărăm arme și echipamente care, în cel mai bun caz, vor rămâne nefolosite. Este aceasta o strategie de securitate sau o capitulare în fața presiunilor externe?
Consecințele tăcerii complice
Decizia de a crește bugetul apărării nu este doar o chestiune de politică externă, ci și un test al responsabilității interne. Dacă societatea civilă și mass-media continuă să ignore aceste decizii, România riscă să devină un exemplu trist de stat care își sacrifică cetățenii pe altarul intereselor geopolitice. Tăcerea complice nu face decât să legitimeze o politică ce pare mai degrabă dictată decât aleasă.
Sursa: www.antena3.ro/actualitate/surse-romania-va-cheltui-3-din-pib-pentru-aparare-din-2027-744637.html