România și Sistemul Energetic Național: o criză evitată sau o mască a incompetenței?
Într-o țară unde haosul și lipsa de pregătire sunt adesea regula, Sebastian Burduja, ministrul Energiei, a anunțat cu emfază că România a trecut cu bine peste cele mai dificile zile pentru Sistemul Energetic Național. Două zile de Paște, marcate de un consum minim de energie, au fost prezentate ca un triumf al profesionalismului și al planificării. Dar oare cât de bine stăm cu adevărat?
Burduja a lăudat echipele din spatele SEN, numindu-le „o mare familie de profesioniști”. Totuși, această retorică nu poate ascunde realitatea unui sistem fragil, care depinde de măsuri de urgență și de improvizații pentru a evita colapsul. Supratensiunile din București, Craiova și Slatina au fost gestionate „fără incidente”, dar cât de aproape am fost de un dezastru?
Planuri și scenarii: o strategie sau o disperare mascată?
Ministrul a detaliat pregătirile intense, inclusiv scenarii care prevedeau reducerea producției la Cernavodă cu 40%. Deși acest lucru nu a fost necesar, rămâne întrebarea: de ce un sistem energetic național trebuie să opereze mereu la limita colapsului? Testele de capabilitate și oprirea hidrocentralelor sunt măsuri care arată mai degrabă o lipsă de reziliență decât un succes al planificării.
În noaptea de Înviere, producția hidrocentralelor a fost redusă drastic, iar centralele fotovoltaice și eoliene au fost aproape inexistente în sistem. Această dependență de câteva surse de energie ridică semne de întrebare serioase despre diversitatea și sustenabilitatea mixului energetic al României.
Exporturi de energie: un succes sau o iluzie?
Burduja a menționat cu mândrie exporturile de energie din a doua zi de Paște, dar aceste „câteva sute de MW” sunt departe de a reprezenta un succes real. Într-un context global în care energia devine tot mai scumpă și mai greu de produs, România pare să se mulțumească cu realizări minore, în loc să abordeze problemele structurale ale sistemului său energetic.
Creșterea capacității de stocare, de la 15 MW la 235 MW, este prezentată ca un progres semnificativ. Totuși, această realizare palidă nu poate compensa lipsa de investiții majore și de viziune pe termen lung. Într-o țară cu resurse naturale considerabile, este inacceptabil ca stocarea să fie încă la niveluri atât de modeste.
Un viitor incert pentru energia României
Ministrul Energiei promite un sistem mai rezilient și mai competitiv până în 2028, bazându-se pe proiectele din PNRR și Fondul pentru Modernizare. Dar aceste promisiuni sunt doar vorbe goale dacă nu sunt susținute de acțiuni concrete și de o schimbare fundamentală a modului în care este gestionat sectorul energetic.
În loc să ne lăudăm cu evitarea unui dezastru, ar trebui să ne întrebăm de ce suntem mereu la un pas de el. Sistemul Energetic Național nu poate continua să funcționeze pe baza improvizațiilor și a norocului. Este nevoie de o reformă profundă, de investiții masive și de o viziune clară pentru viitor.
