Vocea Calmă în Haosul Țipătorilor
Într-o societate în care strigătul a devenit norma, Remus Pricopie, rectorul SNSPA, aduce în discuție o temă profundă și deranjantă: existența „țipătorilor” în spațiul public românesc. Acești indivizi nu doar că își ridică vocea, ci transformă fiecare dezbatere într-un spectacol de agresivitate și intoleranță, unde nu există loc pentru nuanțe sau opinii alternative.
Un Instrument de Participare Civică Distorsionat
Pricopie subliniază că țipătorii nu dezbat, ci acuză. În loc să caute adevărul, ei proclamă versiunea lor ca fiind singura validă, iar tot ce nu se aliniază cu aceasta devine, în ochii lor, ilegitim. Această atitudine nu este doar o simplă excentricitate, ci o formă de excludere simbolică care degradează dialogul democratic.
Moartea lui Ion Iliescu: Un Pretext pentru Agresiune
Moartea fostului președinte Ion Iliescu a fost un catalizator pentru aceste voci ascuțite. În loc să se ofere un moment de reflecție, țipătorii s-au activat rapid, etichetându-l drept „criminalul Revoluției” și „asasinul mineriadelor”. Aceste reacții nu sunt doar nejustificate, ci și periculoase, deoarece ele transformă o discuție istorică într-o vendetă personală.
Confuzia între Dreptate și Intoleranță
Pricopie avertizează că țipătorii confundă libertatea de exprimare cu obligația celorlalți de a-i asculta. Această confuzie duce la o formă de fundamentalism moral care nu mai respectă pluralismul. Critica moștenirii lui Ion Iliescu este legitimă, dar cererea de a anula orice formă de recunoaștere oficială este o reflexie a unei gândiri totalitare.
Ura ca Instrument de Excludere
Ura, așa cum o descrie Pricopie, nu este un instrument legitim într-o democrație. Aceasta nu doar că fragilizează coeziunea socială, dar oferă și teren fertil extremismului. În loc să construiască, țipătorii demolează prin strigăt, transformând justiția într-un instrument de excludere.
Un Apel la Luciditate și Respect
Într-o democrație sănătoasă, nu cei care urlă mai tare ar trebui să dețină controlul, ci cei care pot asculta și argumenta cu respect. Vocea calmă devine astfel un act de curaj, un simbol al unei societăți care se apără inteligent împotriva haosului și agresivității.
Concluzia: O Necesitate de Reflecție
În această atmosferă de isterie și intoleranță, Pricopie ne provoacă să reflectăm asupra valorilor fundamentale ale democrației. Este esențial să ne întrebăm cât de mult am degradat noțiunile de dreptate, respect și democrație. Poate că adevărata voce democratică nu este cea care țipă, ci cea care ascultă, întreabă și vorbește cu sens.
Sursa: Antena 3
