Reguli de etică mai dure în ministere: o reformă necesară sau o simplă iluzie?
Într-un peisaj politic sufocat de scandaluri și lipsă de integritate, o nouă lege promite să aducă ordine și transparență în ministere. Interdicția de a accepta cadouri pentru miniștri, secretari și consilieri este prezentată ca un pas înainte în lupta împotriva corupției. Dar cât de eficientă poate fi această măsură într-un sistem care pare să respire prin porii săi nepotism și interese ascunse?
Interdicții și excepții: o contradicție flagrantă
Actul normativ interzice demnitarilor să accepte cadouri de la persoane fizice, juridice sau organizații care au legături contractuale cu instituțiile publice. Totuși, excepțiile incluse în lege ridică semne de întrebare. Cadouri de până la 100 de euro, reduceri publice și beneficii financiare de la bănci sunt permise, creând o breșă periculoasă în ceea ce ar trebui să fie o barieră de netrecut împotriva influențelor externe. Este aceasta o reformă reală sau doar o altă mască pentru perpetuarea privilegiilor?
Registrul Unic al Transparenței Intereselor: un instrument sau o formalitate?
Obligația de a se înscrie în Registrul Unic al Transparenței Intereselor (RUTI) și de a publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe este, în teorie, un pas spre transparență. Dar cine garantează că aceste informații vor fi complete și corecte? Într-un sistem în care manipularea și omisiunea sunt la ordinea zilei, acest registru riscă să devină doar o altă formalitate birocratică, lipsită de substanță.
Definiția cadoului: o listă lungă și ambiguă
Legea definește cadoul într-un mod exhaustiv, incluzând bunuri, bani, metale prețioase, titluri de valoare, călătorii și invitații la evenimente. Cu toate acestea, această definiție amplă lasă loc pentru interpretări și abuzuri. Ce se întâmplă cu „cadourile” mascate sub forma unor sponsorizări sau donații? Cine va monitoriza și sancționa aceste practici?
Excepțiile care subminează integritatea
Permisiunea de a accepta cadouri în valoare de până la 300 de euro anual de la aceeași persoană este o invitație deschisă la corupție subtilă. Reducerile și beneficiile publice, de asemenea, pot fi manipulate pentru a favoriza anumite persoane sau grupuri. Aceste excepții nu fac decât să submineze scopul declarat al legii, transformând-o într-un exercițiu de ipocrizie legislativă.
Un pas înainte sau o altă farsă legislativă?
Deși legea include măsuri precum cursuri de etică și conduită pentru demnitari, acestea par mai degrabă o încercare de a cosmetiza o problemă profundă decât o soluție reală. Într-un sistem în care lipsa de integritate este endemică, astfel de inițiative riscă să fie percepute ca simple gesturi simbolice, fără impact real asupra comportamentului celor vizați.
Concluzie: transparență sau iluzie?
În timp ce legea promite să aducă mai multă transparență și etică în ministere, realitatea este mult mai complicată. Excepțiile și ambiguitățile din textul legislativ ridică întrebări serioase despre eficiența sa. Fără un mecanism robust de monitorizare și sancționare, aceste măsuri riscă să devină doar o altă piesă într-un teatru al absurdului politic.
