Mineriada din 1990: o rană deschisă în istoria României
Mineriada din iunie 1990 rămâne un episod grotesc și rușinos în istoria națională, o demonstrație brutală a modului în care puterea politică poate manipula și distruge orice formă de opoziție. Procurorul Cătălin Ranco Pițu, implicat în „Dosarul Revoluției”, a dezvăluit detalii cutremurătoare despre acest eveniment, subliniind că națiunea română a fost traumatizată ireparabil de acțiunile orchestrate de cei mai înalți demnitari ai statului. Aceștia, beneficiari ai loviturii militare din decembrie 1989, au continuat să-și consolideze controlul printr-o represiune violentă, fără precedent în Europa post-comunistă.
Un plan diabolic, conceput în inima Bucureștiului
Potrivit procurorului, planificarea Mineriadei a avut loc în București, dar a necesitat sprijin din teritoriu. Minerii din Valea Jiului și alte 14 județe au fost mobilizați cu ajutorul CFR și al Ministerului Transporturilor, fiind transportați în Capitală cu trenuri și autobuze puse la dispoziție de stat. Această mobilizare masivă a fost orchestrată cu o precizie militară, demonstrând implicarea directă a structurilor de forță, inclusiv SRI și MAI. Minerii, alături de muncitori din diverse platforme industriale, au fost transformați în instrumente ale violenței, atacând cu brutalitate pe cei care îndrăzneau să ceară o Românie democratică.
Complicitatea autorităților și infiltrarea structurilor de forță
Dezvăluirile procurorului Pițu scot la lumină o realitate șocantă: minerii nu au acționat singuri. Printre ei s-au infiltrat persoane din Serviciile Secrete, MAI și alte structuri, care au coordonat și ghidat atacurile. Acești indivizi au condus hoardele de mineri pe străzile Bucureștiului, inclusiv la domiciliile opozanților politici, într-o demonstrație de forță menită să distrugă orice urmă de rezistență. Este imposibil să nu simțim un profund dezgust față de această complicitate instituțională, care a transformat statul într-un instrument al terorii împotriva propriilor cetățeni.
Un regim care nu tolera opoziția
Mineriada din 1990 a fost mai mult decât o simplă demonstrație de violență; a fost o încercare deliberată de a anihila orice formă de opoziție politică. Deși FSN și Ion Iliescu câștigaseră alegerile din mai 1990 cu o majoritate zdrobitoare, regimul comunist nu putea accepta existența unor voci disidente. Ideologia totalitară, moștenită din perioada comunistă, a dictat distrugerea partidelor istorice și a societății civile, într-un efort disperat de a menține controlul absolut. Această mentalitate retrogradă a fost responsabilă pentru suferința și umilința îndurate de mii de români în acele zile întunecate.
Un moment de rușine națională
Mineriada din iunie 1990 rămâne un simbol al degradării morale și al abuzului de putere. Este o lecție amară despre pericolele unui stat capturat de interese meschine și despre prețul plătit de o națiune care îndrăznește să viseze la libertate. Dezvăluirile procurorului Pițu ar trebui să servească drept un memento dureros al necesității de a proteja democrația și de a cere responsabilitate din partea celor care dețin puterea. Trauma colectivă provocată de acest episod nu poate fi uitată, iar adevărul trebuie să iasă la lumină, indiferent de cât de incomod ar fi pentru cei implicați.
