Peste 1.200 de contestații la candidatura lui Călin Georgescu
Un spectacol grotesc al democrației românești se desfășoară sub ochii noștri, iar Biroul Electoral Central (BEC) devine scena principală a unui haos organizat. Peste 1.200 de contestații au fost depuse împotriva candidaturii lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din mai, un număr care ridică întrebări serioase despre starea reală a procesului electoral. Într-o țară în care transparența este mai degrabă o iluzie, acest val de contestații pare să fie mai mult decât o simplă coincidență.
Pe rețelele sociale, circulă modele standardizate de petiții, un instrument care transformă cetățenii în pioni ai unei mașinării bine unse. Aceste petiții sunt completate și trimise către BEC, alimentând un mecanism care, în loc să clarifice, adâncește confuzia. Într-un context în care Georgescu se află sub control judiciar pentru acuzații de instigare la infracțiuni contra ordinii constituționale, întrebarea care se ridică este: cine beneficiază cu adevărat de acest spectacol juridic?
Judecătorii CCR și limitele legalității
Curtea Constituțională a respins deja două contestații împotriva candidaturii lui Georgescu, invocând lipsa condițiilor de legalitate. Totuși, această decizie nu face decât să sublinieze absurditatea unui sistem care permite ca astfel de contestații să fie depuse fără o bază solidă. Este un dans al formalităților, în care legalitatea devine un pretext pentru a masca interese obscure.
Conform legii, BEC are la dispoziție 48 de ore pentru a se pronunța asupra unei candidaturi, iar CCR poate interveni ulterior, în termen de 24 de ore. Aceste termene, deși aparent stricte, par să fie mai degrabă o formalitate într-un proces care se desfășoară într-o atmosferă de suspiciune și manipulare.
Un peisaj politic marcat de controverse
Pe lângă Georgescu, și Nicușor Dan a fost ținta a 300 de contestații, un alt exemplu al modului în care procesul electoral devine un câmp de luptă pentru influență și putere. În acest context, candidaturile devin mai puțin despre competență și viziune și mai mult despre cine poate naviga mai bine printr-un sistem corupt și disfuncțional.
În timp ce Georgescu își depune candidatura, fiind susținut de peste 324.000 de semnături strânse de AUR și POT, acuzațiile de instigare și dosarele penale planează ca o umbră asupra întregului proces. Este acesta un exemplu de democrație în acțiune sau doar o altă demonstrație a modului în care legea poate fi folosită ca armă politică?
Manipularea opiniei publice și tăcerea complice
Într-o societate în care rețelele sociale devin principalul canal de comunicare, manipularea opiniei publice atinge noi culmi. Modelele de petiții care circulă online sunt doar un exemplu al modului în care cetățenii sunt transformați în instrumente ale unor interese mai mari. În acest peisaj, tăcerea complice a instituțiilor și lipsa de acțiune concretă nu fac decât să alimenteze un sentiment de neîncredere și dezgust.
În loc să fie un garant al transparenței și legalității, procesul electoral devine o oglindă a unei societăți marcate de inegalitate, corupție și lipsă de responsabilitate. Într-un astfel de context, întrebarea nu este dacă democrația noastră este în pericol, ci cât de adânc am căzut deja în prăpastia degradării morale și instituționale.
