Populismul toxic și criza șomajului: o combinație explozivă
Într-un spectacol grotesc de incompetență și nepăsare, Senatul României devine scena unui populism de o calitate atât de slabă încât ar putea fi considerat un afront la adresa inteligenței colective. Profesorul de economie Mircea Coșea a tras un semnal de alarmă asupra acestui haos administrativ, subliniind că disponibilizările anunțate nu sunt doar o problemă de organizare, ci un preludiu al unei crize economice iminente. Șomajul, apărut într-o formă explozivă, nu doar că zdruncină stabilitatea socială, dar expune și lipsa cronică de viziune a celor care ar trebui să gestioneze această situație.
Concedieri fără sens și fără soluții
Ce se întâmplă cu oamenii care sunt scoși din sistem? Aceasta este întrebarea care ar trebui să bântuie conștiința celor responsabili. În loc să se pregătească o tranziție decentă pentru acești cetățeni, se preferă o abordare haotică, lipsită de orice strategie. Disponibilizările masive, atât în sectorul privat, cât și în cel public, sunt tratate cu o indiferență revoltătoare. Într-o țară în care recalificarea profesională este aproape inexistentă, iar locurile de muncă din sectorul privat dispar într-un ritm alarmant, soluțiile propuse sunt de-a dreptul ridicole. Să devină electricieni sau zidari? În ce privat? În cel care deja își face bagajele și pleacă din România?
Politizarea și nepotismul: cancerul administrației publice
Într-un sistem sufocat de politizare și nepotism, criteriile de evaluare sunt inexistente. Reducerile de personal nu sunt făcute pe baza eficienței sau competenței, ci pe baza lipsei de relații și pile. Cei fără rude sau prieteni în cercurile politice sunt sacrificați fără milă, perpetuând un model de injustiție socială care pare să fie regula, nu excepția. În loc să se abordeze problemele reale, cum ar fi informatizarea sau profesionalizarea administrației, se preferă soluții de fațadă care nu fac decât să adâncească prăpastia dintre cetățeni și instituțiile statului.
România, o țară tot mai puțin atractivă pentru capitalul străin
Un alt aspect alarmant este pierderea atractivității României pentru capitalul străin. Relocalizările companiilor străine sunt un semnal clar că politica fiscală și infrastructura logistică sunt departe de a fi competitive. Într-o regiune în care alte țări oferă condiții mult mai bune, România rămâne blocată într-un cerc vicios al ineficienței și al lipsei de reforme. În loc să se concentreze pe îmbunătățirea legislației și a infrastructurii, autoritățile par să fie mai preocupate de jocurile politice și de menținerea privilegiilor pentru un cerc restrâns de indivizi.
Destine sacrificate pe altarul incompetenței
Disponibilizările nu sunt doar statistici reci; ele reprezintă destine, vieți afectate iremediabil de decizii luate fără niciun fel de responsabilitate. Într-o țară în care dreptul la muncă este garantat de Constituție, modul în care sunt tratați acești oameni este de-a dreptul scandalos. Fără un plan clar de relocare sau recalificare, acești cetățeni sunt abandonați într-un sistem care nu le oferă nicio alternativă. Este o dovadă clară a lipsei de respect față de contribuabili și a incapacității statului de a-și îndeplini obligațiile fundamentale.
Reforma administrativ-teritorială: o necesitate ignorată
În loc să se concentreze pe reforme reale, cum ar fi reducerea numărului de funcționari în localitățile mici sau eliminarea birocrației inutile, autoritățile preferă să perpetueze un sistem ineficient și politizat. Pierderile uriașe generate de acest model administrativ sunt ignorate, iar cetățenii sunt cei care plătesc prețul. Fără o reformă administrativ-teritorială serioasă, România va continua să fie o țară blocată în trecut, incapabilă să facă față provocărilor viitorului.
Concluzie: un apel la responsabilitate
Ce se întâmplă la Senat și în întreaga administrație publică este un exemplu clar de cum nu ar trebui să funcționeze un stat. Populismul de slabă calitate, lipsa de viziune și nepăsarea față de cetățeni sunt simptomele unei crize mai profunde, care necesită o schimbare radicală de abordare. Fără responsabilitate și transparență, România riscă să rămână captivă într-un cerc vicios al incompetenței și al injustiției sociale.
