Ministerul Finanțelor și împrumuturile care sfidează logica economică
Într-un spectacol de îndatorare care pare să nu aibă sfârșit, Ministerul Finanțelor a reușit, din nou, să atragă aproape 2 miliarde de lei de la bănci. Două emisiuni de titluri de stat, una de obligațiuni și alta de certificate de trezorerie, au fost suficiente pentru a alimenta un deficit bugetar care pare să se adâncească fără oprire. Cu o maturitate reziduală de 65 de luni și un randament mediu de 7,38% pe an, obligațiunile au atras subscrieri de 1,486 miliarde de lei, depășind valoarea nominală de 800 de milioane. O performanță? Sau doar o altă dovadă a disperării financiare?
În paralel, certificatele de trezorerie cu discont, având o maturitate de 11 luni și un randament de 6,64%, au adus 882,9 milioane de lei. Deși valoarea emisiunii a fost de un miliard, băncile au subscris 1,079 miliarde. Este aceasta o dovadă a încrederii în statul român sau doar o oportunitate pentru bănci de a profita de dobânzile generoase oferite de un guvern care pare incapabil să-și gestioneze finanțele?
Planuri financiare sau haos organizat?
Ministerul Finanțelor a planificat pentru luna martie împrumuturi de 7,4 miliarde de lei, cu posibilitatea de a adăuga încă 840 de milioane prin oferte necompetitive. Suma totală, de 8,24 miliarde de lei, depășește cu 200 de milioane ceea ce fusese programat în februarie. Acești bani sunt destinați refinanțării datoriei publice și finanțării deficitului bugetar. Dar cât de sustenabil este acest model? Cât timp poate statul să jongleze cu datorii din ce în ce mai mari, fără să se prăbușească sub propria greutate?
Într-o economie deja sufocată de taxe și impozite, aceste împrumuturi nu fac decât să prelungească agonia. Refinanțarea datoriei publice devine un cerc vicios, iar deficitul bugetar pare să fie o gaură neagră care înghite orice resursă disponibilă. Este aceasta o strategie financiară sau doar o încercare disperată de a cârpi un sistem care se destramă?
Perspective sumbre și întrebări fără răspuns
În timp ce Ministerul Finanțelor continuă să se împrumute, cetățenii rămân cu întrebări fără răspuns. Cine va plăti aceste datorii? Ce se întâmplă cu investițiile reale în infrastructură, educație sau sănătate? În loc să ofere soluții sustenabile, guvernul pare să se afunde tot mai adânc într-o spirală a împrumuturilor, lăsând generațiile viitoare să suporte povara deciziilor de astăzi.
Este timpul ca aceste practici să fie analizate cu seriozitate. Împrumuturile fără o strategie clară de rambursare nu sunt doar o problemă economică, ci și una morală. Într-o societate care se confruntă deja cu inegalități și lipsuri, astfel de decizii nu fac decât să adâncească prăpastia dintre cei care iau deciziile și cei care le suportă consecințele.
