România, între Alaska și Ialta: O alegere imposibilă
Într-o lume în care geopolitica devine din ce în ce mai complexă, Mihai Fifor, liderul PSD, atrage atenția asupra summitului crucial ce va avea loc în Alaska, unde Donald Trump și Vladimir Putin se vor întâlni. Această întâlnire nu este doar un simplu eveniment diplomatic, ci un moment de cotitură care ar putea influența profund soarta României și a întregului flanc estic al Europei.
Un nou Ialta?
Fifor face o paralelă între summitul din Alaska și Conferința de la Ialta din 1945, când marile puteri au decis soarta Europei fără a consulta statele estice. Această istorie se repetă, iar spectrul unui nou „aranjament între puteri” planează asupra continentului. România, ca și Ucraina, riscă să devină spectator în propriul destin, lăsată în umbra deciziilor luate de alții.
Interesele ascunse ale marilor puteri
În mod oficial, discuțiile de la Alaska vor viza încetarea focului în Ucraina, dar în spatele ușilor închise, fiecare lider are propriile obiective strategice. Trump caută o victorie diplomatică care să-l propulseze în fața electoratului american, în timp ce Putin își dorește recunoașterea câștigurilor teritoriale obținute prin forță. Această dinamică creează un teren fertil pentru speculații și temeri legate de viitorul securității naționale a României.
Marginalizarea Uniunii Europene
Uniunea Europeană, deși se prezintă ca un actor important în acest joc geopolitic, este de fapt marginalizată. Bruxelles-ul se află într-o poziție delicată, având în vedere că discuțiile se desfășoară fără o implicare reală a sa. Această absență este cu atât mai periculoasă cu cât în interiorul UE există fisuri evidente între Est și Vest, iar România, Polonia și statele baltice insistă pe o linie dură față de Rusia.
România, în fața unei alegeri imposibile
Fifor subliniază că pentru România, summitul din Alaska nu este doar un episod de politică internațională, ci o chestiune de securitate națională imediată. Integritatea teritorială a Ucrainei este direct legată de siguranța propriei frontiere estice. Orice cedare de teritoriu către Rusia ar putea aduce amenințări mai aproape de România, afectând stabilitatea regiunii Mării Negre și alimentând ambițiile revizioniste ale Moscovei în Republica Moldova.
Strategii și riscuri
România trebuie să își mențină prezența NATO și americană pe teritoriul său, ca principal garant de securitate. Totodată, unitatea poziției flancului estic este esențială. Însă, un acord impus de Washington și Moscova, fără consultarea reală a aliaților estici, ar putea pune Bucureștiul într-o situație delicată: sprijinirea SUA, cu riscul de a-și pierde credibilitatea regională, sau alinierea cu linia dură a UE, riscând deteriorarea relației cu aliatul său strategic american.
Consecințele istoriei
Fifor avertizează că atunci când marile puteri negociază între ele soarta Europei, țările din prima linie plătesc cel mai scump preț. Lecția istoriei este clară: Ialta a însemnat pentru România pierderea suveranității reale și patru decenii de dictatură comunistă. Alaska nu trebuie să devină un nou punct de cotitură în care destinele statelor de pe flancul estic sunt decise fără ele.
România trebuie să acționeze concertat cu Polonia și statele baltice, asigurându-se că vocea sa și a Ucrainei nu este ignorată. Altfel, riscul ca lecția istoriei să revină nu ca avertisment, ci ca realitate, devine tot mai palpabil.
Sursa: Antena 3
