Un stat ineficient și o problemă de sănătate ignorată
Într-o declarație care ar trebui să zguduie din temelii orice urmă de complacere, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a expus fără menajamente realitatea unui stat care eșuează lamentabil în relația cu cetățeanul. Performanța? Inexistentă. Respectul față de contribuabili? O glumă amară. În acest context, propunerea sa de desființare a sporului de antenă pentru bugetari nu este doar o măsură de eficientizare, ci un apel disperat la rațiune într-un sistem sufocat de absurdități.
Sporul de 15% pentru antenă, justificat prin riscurile de sănătate asociate radiațiilor, este, conform ministrului, o soluție ridicolă și ineficientă. „15% nu rezolvă rezonanța magnetică dacă există pe clădire, dacă sunt antene”, a declarat acesta, subliniind că problema reală – expunerea la radiații – rămâne nerezolvată. În loc să se abordeze cauza, se perpetuează o practică ce sfidează logica și bunul-simț. Este aceasta imaginea unui stat care își respectă cetățenii?
Restructurări și promisiuni de performanță
Într-un efort de a curăța mizeria instituțională, Cseke Attila a reamintit de măsurile sale din 2021, când a propus desființarea Inspectoratelor Regionale de Stat în Construcții. Motivul? Unele dintre ele nu aveau nici măcar inspectori, transformându-se în entități parazitare care consumau resurse fără a oferi nimic în schimb. Rezultatul? 160 de posturi eliminate, două treimi dintre ele ocupate. O victorie minoră într-un război colosal împotriva ineficienței cronice.
Dar ce s-a schimbat de atunci? Protestele recente din Senat, cauzate de anunțurile privind restructurările, arată că rezistența la schimbare este profund înrădăcinată. În loc să accepte necesitatea reformei, angajații și demnitarii se agață de privilegii absurde, precum sporul de antenă, refuzând să recunoască realitatea unui sistem care nu mai poate susține astfel de practici.
O lege a salarizării echitabile – o utopie?
Ministrul a subliniat necesitatea unei legi a salarizării bazate pe performanță, un concept care, în teorie, ar putea aduce echitate într-un sistem profund inegal. Diferențele de salarizare între funcții similare, chiar în cadrul aceluiași minister, sunt o insultă la adresa profesionalismului și a meritocrației. Sporurile, spune Cseke, ar trebui să fie acordate doar acolo unde există rezultate concrete, cum ar fi gestionarea fondurilor europene. Dar câți dintre cei care beneficiază de aceste sporuri pot demonstra cu adevărat performanță?
În ultimii patru ani, Ministerul Dezvoltării a demarat programe de investiții de peste 20 de miliarde de euro, fără a crește numărul de posturi. Ba mai mult, a pierdut 200 de posturi către alte instituții. Este aceasta dovada că se poate face mai mult cu mai puțin? Sau doar o excepție într-un peisaj dominat de ineficiență și risipă?
Un apel la rațiune
Declarațiile lui Cseke Attila sunt un semnal de alarmă pentru o societate care pare să accepte pasiv incompetența și risipa. Eliminarea sporului de antenă nu este doar o măsură de eficientizare, ci un simbol al necesității de a aborda problemele de la rădăcină. Este timpul ca statul să înceteze să mai fie un mecanism greoi și ineficient, care își bate joc de cetățeni, și să devină un partener de încredere, capabil să livreze rezultate reale.
