Un spectacol al ineficienței: drumurile României sub zăpadă
Într-o țară în care iarna vine ca o surpriză anuală, CNAIR se laudă cu o mobilizare „excepțională” pentru deszăpezire. Peste 1.000 de utilaje și 9.000 de tone de material antiderapant au fost folosite pentru a menține drumurile deschise. Totuși, această demonstrație de forță ridică întrebări serioase despre planificarea și gestionarea infrastructurii rutiere. Este oare normal ca o astfel de mobilizare să fie necesară în fiecare sezon rece? Sau asistăm la o perpetuare a unui sistem ineficient, incapabil să prevină haosul înainte ca acesta să se instaleze?
Directorul CNAIR și promisiunile fără substanță
Cristian Pistol, directorul general al CNAIR, a convocat o ședință de revizie pentru a analiza intervențiile din ultimele 24 de ore. Într-un discurs plin de clișee, acesta a subliniat că „nu avem drumuri închise sau restricționate din cauza fenomenelor meteorologice”. Dar oare această performanță este cu adevărat un motiv de laudă? Sau este doar o minimă obligație pe care instituția ar trebui să o îndeplinească fără tam-tam? Într-o țară europeană, astfel de declarații ar trebui să fie norma, nu excepția. În schimb, ele sunt prezentate ca realizări extraordinare, mascând o lipsă cronică de progres în modernizarea infrastructurii.
Mobilizare sau panică organizată?
Utilajele patrulează „permanent”, iar stocurile de sare, nisip și clorură de calciu sunt „suficiente”, potrivit raportărilor oficiale. Totuși, această „mobilizare” pare mai degrabă o reacție de criză decât o strategie bine pusă la punct. De ce trebuie să ne bazăm pe intervenții de ultim moment, în loc să avem un sistem preventiv eficient? Este oare această abordare un simptom al unei administrații care funcționează doar sub presiunea urgențelor?
Apeluri la responsabilitate: o ironie amară
Într-un gest de aparentă grijă, Cristian Pistol face apel la șoferi să circule cu prudență și să adapteze viteza la condițiile de iarnă. Dar cât de multă responsabilitate poate fi transferată cetățenilor, când infrastructura însăși este o capcană? Lipsa zăpezii de pe carosabil este prezentată ca un pericol, sugerând că șoferii ar putea fi induși în eroare. Este aceasta o recunoaștere tacită a faptului că drumurile noastre sunt atât de imprevizibile încât chiar și absența problemelor devine o problemă?
Un sistem care se sprijină pe improvizație
La ședința de lucru a participat și secretarul de stat Ionel Scrioșteanu, responsabil cu domeniul rutier. Prezența sa nu face decât să sublinieze gravitatea situației. Dacă totul ar fi fost sub control, de ce ar fi fost necesară o astfel de intervenție la nivel înalt? Aceasta este o altă dovadă că sistemul nostru rutier funcționează mai mult pe baza improvizației decât a unei planificări riguroase. În loc să investim în soluții pe termen lung, ne mulțumim să stingem incendii, sezon după sezon.
Concluzia amară a unei ierni obișnuite
În timp ce CNAIR își prezintă eforturile ca pe o victorie, realitatea rămâne neschimbată: infrastructura rutieră din România este o poveste de neglijență și incompetență. Mobilizarea „excepțională” nu este decât o mască pentru un sistem care refuză să evolueze. Șoferii sunt lăsați să se descurce pe cont propriu, în timp ce autoritățile se laudă cu realizări minime. Este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera această normalitate a ineficienței?
