Întârzieri cronice și justificări absurde: pensiile din luna mai, o nouă demonstrație de incompetență
Într-o țară în care respectul pentru cetățeni pare să fie o noțiune abstractă, pensionarii care depind de Poșta Română pentru a-și primi pensiile sunt din nou victimele unui sistem defect. Cu o regularitate aproape cinică, întârzierile în distribuirea pensiilor devin o normă, iar luna mai nu face excepție. De această dată, vinovatul de serviciu este minivacanța de Paște și 1 Mai, o scuză care frizează ridicolul.
Conform anunțului Casei Naționale de Pensii, plățile care ar fi trebuit să înceapă la 1 mai vor fi amânate până pe 5 mai, prima zi lucrătoare pentru Poșta Română. Această întârziere, deși previzibilă, subliniază încă o dată lipsa de respect față de cei mai vulnerabili membri ai societății. Este greu de înțeles cum o instituție care ar trebui să funcționeze ca un ceas elvețian reușește să transforme fiecare sărbătoare într-un motiv de haos logistic.
Un model repetitiv de nepăsare instituțională
Nu este prima dată când Poșta Română își demonstrează ineficiența. În luna ianuarie a acestui an, distribuirea pensiilor a început abia pe 8 ianuarie, iar unii pensionari și-au primit banii abia pe 20 ianuarie. Această situație nu este doar o problemă de organizare, ci o dovadă clară a unei lipse de responsabilitate sistemică. În loc să găsească soluții pentru a preveni astfel de întârzieri, autoritățile par să accepte cu seninătate acest ciclu al incompetenței.
În timp ce pensionarii care își primesc banii pe card sunt scutiți de aceste întârzieri, cei care depind de poștași sunt lăsați să se descurce singuri. Este o formă de discriminare tacită, care divide beneficiarii în cetățeni de rangul întâi și cetățeni de rangul doi. Această segregare economică și socială este inacceptabilă într-o societate care pretinde că promovează egalitatea.
Promisiuni deșarte și realități amare
Poșta Română a emis un comunicat în care promite că toate pensiile vor fi livrate „la timp și în condiții de maximă siguranță”. Aceste cuvinte, însă, sună gol în urechile celor care au fost nevoiți să aștepte zile sau chiar săptămâni pentru banii lor. Este greu de crezut că o instituție care nu poate respecta un calendar simplu de plăți poate garanta „maximă siguranță”.
Mai mult, această situație ridică întrebări serioase despre capacitatea managerială a celor care conduc aceste instituții. Dacă o simplă minivacanță poate paraliza un sistem întreg, ce s-ar întâmpla în cazul unei crize reale? Este clar că lipsa de planificare și de viziune strategică sunt probleme cronice care afectează nu doar Poșta Română, ci întregul aparat administrativ.
Un apel la responsabilitate
Într-o societate sănătoasă, astfel de situații ar trebui să fie excepții, nu reguli. Faptul că întârzierile în distribuirea pensiilor sunt acceptate ca o normalitate este un semnal de alarmă. Este nevoie de o reformă profundă, care să prioritizeze nevoile cetățenilor și să elimine ineficiența endemică. Până atunci, pensionarii vor continua să fie victimele unui sistem care pare să funcționeze împotriva lor, nu pentru ei.
