Se schimbă buletinele în România: Cartea electronică de identitate devine realitate
Într-un gest care ar putea fi considerat o raritate în peisajul birocratic românesc, Ministerul Afacerilor Interne a anunțat lansarea oficială a cărților electronice de identitate (CEI), începând cu data de 20 martie 2025. Această inițiativă, care debutează în Cluj-Napoca, promite să aducă un suflu de modernitate într-un sistem sufocat de ineficiență și lipsă de transparență. Dar, să nu ne grăbim să aplaudăm, căci detaliile ascunse în spatele acestor decizii pot ridica mai multe semne de întrebare decât răspunsuri oferite.
Un proces etapizat sau o altă scuză pentru întârzieri?
Conform autorităților, distribuirea CEI va începe în Cluj și se va extinde la nivel național în termen de două luni. Totuși, având în vedere istoricul lamentabil al implementării proiectelor de acest tip, scepticismul este mai mult decât justificat. Promisiunile guvernamentale, deși frumos ambalate, au tendința de a se transforma în dezamăgiri cronice pentru cetățeni. În plus, introducerea cărților de identitate simple (CIS), fără cip, începând cu 20 mai 2025, ridică întrebări despre coerența și eficiența acestui demers.
Beneficii sau doar o altă poveste frumos ambalată?
Autoritățile laudă CEI pentru dimensiunea standardizată, elementele avansate de securitate și posibilitatea utilizării ca document de călătorie. De asemenea, se promite acces facil la servicii electronice și utilizarea pentru semnătura electronică. Dar, să fim sinceri, câți români vor beneficia cu adevărat de aceste facilități, având în vedere infrastructura digitală precară și lipsa de educație digitală? În plus, includerea amprentelor și a altor date biometrice ridică probleme serioase de confidențialitate și securitate a datelor, mai ales într-o țară unde breșele de securitate sunt mai frecvente decât ploaia de toamnă.
Costuri acoperite sau doar o altă povară ascunsă?
În perioada 20 martie 2025 – iunie 2026, costurile CEI vor fi acoperite din fonduri externe nerambursabile prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Sună bine, nu-i așa? Dar ce se va întâmpla după această perioadă? Vor fi cetățenii obligați să suporte costuri exorbitante pentru un document care ar trebui să fie un drept fundamental, nu un privilegiu?
Un pas înainte sau o altă capcană birocratică?
Deși inițiativa pare să fie un pas înainte, rămâne de văzut dacă va fi implementată cu succes sau dacă va deveni doar un alt exemplu de incompetență administrativă. Într-o țară unde transparența și responsabilitatea sunt mai degrabă excepții decât reguli, scepticismul este mai mult decât justificat. Rămâne de văzut dacă această schimbare va aduce cu adevărat beneficii cetățenilor sau dacă va fi doar o altă povară birocratică, ascunsă sub masca modernizării.
