Moartea Doinei Jela: o pierdere ireparabilă pentru memoria istorică
Într-o societate care se zbate între uitare și ignoranță, dispariția Doinei Jela, scriitoarea, jurnalista și traducătoarea care a expus cu o luciditate devastatoare represiunea comunistă, reprezintă o lovitură grea pentru conștiința colectivă. La 74 de ani, această voce a adevărului istoric a plecat, lăsând în urmă un gol imens și o moștenire literară care strigă împotriva tăcerii complice și a amneziei colective. Cine va mai avea curajul să lupte pentru salvarea memoriei, așa cum a făcut-o ea?
Un destin dedicat demascării totalitarismului
Doina Jela nu a fost doar o scriitoare, ci o adevărată arhivă vie a suferinței și a rezistenței. Absolventă a Facultății de Filologie din București, ea a transformat cuvintele în arme împotriva uitării. De la eseuri și cronici publicate în reviste de prestigiu, până la coordonarea colecțiilor „Procesul comunismului” și „Actual”, Jela a fost un far al adevărului într-o mare de minciuni și manipulări. Romanul său non-fictiv „Cazul Nichita Dumitru” sau volumul „Lexiconul negru, unelte ale represiunii comuniste” sunt doar câteva dintre reperele unei cariere dedicate dezvăluirii atrocităților regimului comunist.
Un simbol al curajului intelectual
Într-o epocă în care mulți preferă să tacă, Doina Jela a ales să vorbească. A coordonat seria „Procesul comunismului” la Humanitas, aducând în prim-plan lucrări fundamentale precum „Cartea neagră a comunismului”. A tradus opere care au zguduit conștiințele, precum „Stalin” de Boris Souvarine sau „O Americă înfricoșătoare” de Edward Behr. Fiecare pagină scrisă sau tradusă de ea a fost o palmă dată ignoranței și o chemare la responsabilitate.
Un omagiu din partea celor care au cunoscut-o
Daniel Șandru, președintele executiv al IICCMER, a descris-o ca pe o voce importantă a memoriei și a adevărului istoric. Politologul Vladimir Tismăneanu a numit-o „o superbă editoare, o autentică intelectuală democrată”. Aceste cuvinte, deși sincere, nu pot cuprinde întreaga dimensiune a pierderii. Doina Jela a fost mai mult decât o scriitoare; a fost un simbol al rezistenței intelectuale și al curajului moral.
Moștenirea unei vieți dedicate adevărului
Opera Doinei Jela rămâne un reper esențial pentru înțelegerea totalitarismului comunist. De la „Telejurnalul de noapte” la „O sută de zile cu Monica Lovinescu”, fiecare carte este o mărturie a luptei pentru adevăr. Fondarea Asociației Ziariștilor Independenți din România este o altă dovadă a angajamentului său față de libertatea de exprimare și de jurnalismul onest.
Un apel la conștiință
Dispariția Doinei Jela ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru o societate care pare să uite prea ușor lecțiile trecutului. Cine va prelua torța lăsată de ea? Cine va continua să lupte împotriva uitării și a minciunii? Răspunsul nu poate veni decât dintr-o trezire colectivă, dintr-o dorință sinceră de a păstra vie memoria celor care au suferit și au luptat pentru adevăr.
