Judecătorii Ionescu Diana Anca, Timiș Ioan, Vidican Denisa și Rareș Șerban, procurorii Luca Mihaela, Antohi Gabriela, Munteanu Vladimir, și polițiștii Diugan Dana, Vâșcan Alina și Tuduce Alin

Un caz revoltător care scoate la iveală o rețea de complicități din justiția orădeană. În centrul acestui scandal – Andor Teodora, mamă acuzată de abuzuri grave asupra propriilor copii, și Călin Lincar, concubinul său, puscăriaș și hoț de autoturisme. Aceștia sunt protejați, în mod halucinant, de magistrați și procurori care par mai degrabă complici decât apărători ai legii. Un articol despre curajul de a spune lucrurilor pe nume și despre un sistem care pare că funcționează împotriva victimelor.

Update: 14.02.2024

FALSURI, ABUZURI ȘI PROTECȚII ÎN LANT – Justiția bihoreană în genunchi în fața „rețelei Talpoș”

⚠️ Un rechizitoriu falsificat. Procurori și polițiști care lucrează „la comandă”. Magistrați vecini cu inculpații. Ce se întâmplă când justiția devine o afacere de familie?

👉 Procurorii Luca Mihaela și Antohi Gabriela, împreună cu polițiștii Vâșcan Alina, Diugan Dana și Tuduce Alin, sunt acuzați de falsificarea unui rechizitoriu într-un dosar care aruncă o lumină sumbră asupra sistemului din Bihor.
👉 În centrul scandalului – Andor Teodora, o mamă cu istoric de abuz asupra copiilor, angajată inexplicabil la CNAIR, în timp ce fratele și tatăl ei conduc firme de transport.
👉 Sentințele controversate care-i dau putere unei mame acuzate de abandon și violență, în timp ce copiii ajung în plasament, iar tatăl e condamnat – toate în contextul unor posibile relații de vecinătate cu judecători influenți, precum Timiș Ioan, Rareș Șerban și Ionescu Diana Anca.

📢 Citește articolul integral:
„Cazul Familiei Talpoș. Abuzuri și Conexiuni Dubioase în Justiția din Oradea.”
Pentru că în România lui 2025, dreptatea se negociază… iar copiii plătesc prețul.

🕯 E timpul să vorbim. E timpul să acționăm. E timpul pentru dreptate reală.

Zădărnicirea combaterii septicemiei din justiție. Protagoniștii unei povești care pare a fi desprinsă din perioada stalinistă

Am dat peste o poveste care îți face părul măciucă, dacă-l mai ai și te face să te gândești dacă e bine așa că e normalul pe care-l vrem, sau e bine așa ca să nu fie mai rău.
Sorin Roșca Stănescu, ziaristul care și-a luat-o de la sistem, fiind condamnat deși parchetul a cerut incetarea procesului penal cu privire la el, chestie care presupun că i-a accentuat alergia la nedreptate, a scos la iveală o mizerie de caz care-ți arată cât de strâmb și superficial sau pe bandă rulantă e sistemul de justiție, chiar și atunci când e în joc soarta unor copii. Imaginează-ți că niște magistrați plătiți frumos de societatea asta a noastră, decid să ignore tot ce e uman, rațional și legal, trimițând copiii înapoi la o mamă care i-a tratat mai rău decât în evul mediu, deși atunci nu-i putea amenința cu aruncatul de la etajul 4. Da, aceiași copii pentru care alți judecători, în alte săli de judecată, au decis că e mai bine să rămână cu tatăl pentru că mama i-a bătut și i-a amenințat că-i aruncă de la etajul 4. Pe scurt, din câte decizii și clasări date de parchet am văzut eu, copiii s-au refugiat la tată de bine ce le era la mamă.

Abuzuri ignorate oficial – iar copiii refuză disperat contactul cu Andor Teodora

Se fac tot felul de plângeri penale și acțiuni civile pentru că mama cerea copiii înapoi (primea pensie alimentară pentru ei), dar micuții nu voiau nici măcar să iasă la ea, ”urlând ca din gură de șarpe”, situație pe care o confirmă agenții sociali de la Primăria Oradea, executorul judecătoresc și polițiștii care anchetează plângerile mamei. Pentru că cei mici nu ieșeau la ea s-o vadă când venea să-i ia cu executorul judecătoresc, mama merge la școala fetei, unde în fața colegilor și a unei profesoare, îi mai altoiește copilei câteva palme. Tatăl cere un ordin de protecție împotriva mamei, pe care-l respinge Judecătoria Oradea pe motiv că bătaia de la școală a fost un incident izolat, iar celelalte bătăi nu pot fi dovedite, pentru că n-a fost nevoie de spitalizare!!! În apel Tribunalul Bihor modifică sentința, consideră că aceste bătăi nu-s rupte din rai și dă un ordin de protecție împotriva mamei prin care interzice mamei să se apropie la mai puțin de 50 de metri de școala fetei. În procesele de stabilire a domiciliului la tată, Tribunalul Bihor scrie din nou, negru pe alb în decizii că da, mama și-a bătut copiii și că pentru binele superior al copiilor domiciliul trebuie stabilit la tată, dar că mama are drept de vizită.

Sentințe aberante: părinții buni condamnați, copiii trimiși la abuzatori

Mama încearcă să viziteze copiii la tată cu executorul judecătoresc, cu poliția și cu agenții sociali de la Primăria Oradea, dar toți constată că nu pot lua copiii cu forța, că cei mici când aud că a venit mama fug la etaj și se ascund de ea. Tatăl îi lasă în casă pe toți, cu excepția mamei, dar cei mici nu vor să iasă la ea și încep să plângă. Mama începe cu plângeri penale împotriva tatălui, dar poliția și procurorii constată că faptul că nu dă copiii cu forța la o mamă abuzivă nu e infracțiune și clasează toate dosarele. După vreo trei clasări, în loc să aibă parte de un pic de liniște, tatăl și noua lui soție, care și-au mai făcut și ei curajul să aducă pe lume încă un suflet, ajung pe mâna procuroarei Antohi Gabriela de la Parchetul judecătoriei Oradea, care-i trimite în judecată pentru rele tratamente aplicate minorului și ajung să fie condamnați în prima fază de judecătorul Timiș Ioan de la Judecătoria Oradea la 5 ani tatăl și la 4 ani noua soție. Curtea de Apel Oradea desființează sentința și trimite la judecătorie pentru rejudecare dosarul, iar judecătoarea Ionescu Diana Anca, fostă Comșa Diana Anca, copiază 80% din hotărârea lui Timiș Ioan și-i condamnă tot la 5, respectiv 4 ani. Adică pruncii din prima căsătorie sunt condamnați să se întoarcă la mama care i-a bătut, iar cel mic e condamnat la centrul de plasament!

Atac la presă: judecătorii trebuie protejați – nu copiii?

Și cum povestea nu era deja suficient de șocantă, intră în scenă președinta de onoare a asociației magistraților care, în loc să-și pună întrebări despre ce dracu se întâmplă cu moralitatea în rândul colegilor săi, îi trimite lui Stănescu un mesaj în care îl ceartă pentru tupeul de a da numele magistraților. Gen, „Cum îndrăznești, mă, să le faci public numele acestor magistrați?” Și aici ajungem la miezul problemei: Oameni buni, voi nu v-ați săturat de toată falsitatea asta? În societatea noastră „liberă”, poți să-i critici pe toți, adică pe președintele imbecil, leneș, secretos și plimbăreț, pe membrii guvernului de papițoi care se împrumută într-o veselie ca să-și acopere cheltuielile și să-și plătească bazinul electoral, pe ziariștii care scriu nasoale, pe medicii care greșesc. Dar când vine vorba de justiție, parcă ai atinge un nerv expus. Se mobilizează automat și se activează toți ca un mușchi activat electric. Restul lumii se face că plouă, că „nu se cade”, că „e sacrilegiu”.

Justiția nu e intangibilă – presa e singurul vaccin rămas

Ce-i asta? Justiția e făcută de oameni pentru oameni, nu e vreun zeu din Olimp care nu poate fi atins de muritorii de rând. Nu e virgina intangibilă care nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase !!! Dacă un judecător sau un procuror face o măgărie, de ce să stăm cu mâinile în sân și să zicem „Așa o fi trebuind”? „Sigur știu ei mai bine!” Nu! Trebuie să putem să arătăm cu degetul, să zicem „Asta e o mizerie!” și să cerem socoteală, fără să ne fie frică că o să fim noi următorii, deși cu stilul ăsta, chiar s-ar putea să fim. Pentru că, dacă nu putem să cerem justiție într-un sistem de justiție, atunci unde să-l cerem? În junglă? Hai să lăsăm atitudinea asta de fată mare care se uită în altă direcție când vede știți voi ce, și să începem să tratăm problemele astea cu seriozitatea și curajul pe care le merită, nu să ne ascundem după deget sperând că poate, poate, se rezolvă de la sine. E timpul să spălăm rufele murdare, chiar dacă asta înseamnă să scoatem la lumină și câteva nume grele.
Și judecătorii sunt oameni, și justiția este compusă din oameni și cum dracu să îi responsabilizezi altfel dacă nu prin sesizarea oricărui derapaj?
Care mai este rolul presei într-o societate în care poate critica orice, în afară de un anumit domeniu, o anumită clică sau o anumită categorie socială sau profesională?
Dacă Portocală și procurorii de la Oradea au fost spălați de sistemul intern al justiției, în ciuda înregistrărilor apărute la toate televiziunile, înseamnă că sistemul imunitar al justiției e mort, corupt, sau steril și are nevoie de vaccinul presei!!!

Citește și

https://directfocus.ro/justitie/abuzuri-si-conexiuni-dubioase-in-justitia-din-oradea-cazul-familiei-talpos/

Surse articol:
https://www.luju.ro/fara-mila-despre-crimele-magistratilor
https://www.corectnews.com/social/co-marul-generat-de-magistra-i