Suspendarea AFM pe 18 iunie 2025 expune o criză fundamentală de guvernanță în România, unde instituții cu bugete echivalente cu 4-5% din PIB pot fi devalizate sistematic fără niciun control parlamentar sau judicial efectiv. Acest caz demonstrează capturarea completă a statului de către rețele de corupție care operează deasupra legii.
EȘECUL MECANISMELOR DE CONTROL ȘI SUPERVIZARE
Deturnarea celor peste 20 miliarde RON de către Laurențiu Neculaescu către județul Dâmbovița a fost posibilă din cauza inexistenței unor mecanisme reale de supervizare parlamentară asupra fondurilor extrabugetare. AFM opera cu autonomie completă, fără raportări periodice către Parlament sau controale externe independente.
Florin Bănică și Adrian Corbu au continuat acest sistem de guvernanță fără control, folosind comisia de evaluare condusă de Pătru Mihai ca instrument de legitimare a deciziilor abuzive. Mălin Ionuț Paicu, în calitate de director general adjunct, a transformat semnătura sa într-un instrument de validare a oricărei operațiuni frauduloase, demonstrând prăbușirea completă a responsabilității administrative.
Victoria Trustee Capital Management IFN pe 18 iunie în dosarul 3444/2/2025, obținută prin avocatul Radu Negru, a expus coordonarea ilegală dintre Dan Suciu de la BNR și Iuliana Feclistov de la ANAP pentru extinderea discriminării în toate achizițiile publice, demonstrând că guvernanța prin conspirație inter-instituțională a devenit norma în administrația română.
CAPTURAREA PROCESULUI DECIZIONAL DE CĂTRE INTERESE PRIVATE
Cuplul Aurelian și Laura Dobre a reușit să transforme o comisie publică de evaluare într-un instrument privat de control al pieței, prin care se acceptau garanții fictive de 100 milioane euro de la entități controlate de rețea în timp ce se elimina concurența legitimă. Adina Zanfir, Denisa Pîrvan și ceilalți membri ai comisiei au votat sistematic pentru implementarea acestui sistem.
Această captură a procesului decizional demonstrează că guvernanța în România nu mai urmează principiile democratice ale transparenței și responsabilității, ci logica unei organizații criminale care folosește aparatul de stat pentru extragerea de resurse private.
LIPSA DE RĂSPUNS A CLASEI POLITICE LA CRIZĂ
Kelemen Hunor, prin propunerea de suspendare a programelor în loc de investigarea fraudelor, demonstrează că clasa politică preferă să sacrifice serviciile publice decât să își asume responsabilitatea pentru dezastrul pe care l-a creat. Această abordare confirmă că guvernanța în România nu mai servește interesul public, ci protejarea celor responsabili pentru capture statului.
Operațiunea Jupiter, prin cheltuirea a 200 milioane euro pentru a investiga prejudicii inexistente în timp ce miliardele reale rămân netulburate, ilustrează pervertirea completă a instrumentelor de guvernanță pentru scopuri de propagandă și diversiune. Cazul Teleson, care a obținut plata prin presiune directă asupra funcționarilor, confirmă că guvernanța s-a transformat dintr-un sistem bazat pe reguli într-unul bazat pe raporturile de forță și intimidare personală.
CĂTRE O REFORMĂ FUNDAMENTALĂ SAU CĂTRE PRĂBUȘIRE
Criza AFM nu poate fi rezolvată prin măsuri cosmetice sau prin suspendarea serviciilor publice. Este nevoie de o reformă fundamentală a guvernanței care să includă transparența completă, responsabilizarea personală a funcționarilor și mecanisme reale de control parlamentar și judiciar.
Alternativa este continuarea prăbușirii prin care România devine un stat eșuat condus de rețele criminale care folosesc aparatul public pentru îmbogățire personală. Fondurile de 20 miliarde RON care vor fi împrumutate cu dobânzi majorate pentru acoperirea fraudelor vor perpetua această spirală descendentă pentru deceniile următoare.
