Șoselele din România sub lupa noilor radare fixe
România, țara unde viteza pe șosele a devenit un sport național, încearcă să își regleze conturile cu șoferii teribiliști. Noile radare fixe, montate strategic pe autostrăzi și drumuri naționale, promit să transforme haosul rutier într-un sistem mai controlat. Dar, în spatele acestei măsuri aparent bine intenționate, se ascund întrebări incomode despre eficiență, transparență și impactul real asupra siguranței rutiere.
Programul E-Sigur: o soluție sau o altă povară?
Sub umbrela programului E-Sigur, Direcția Rutieră a Poliției Române a instalat aceste dispozitive radar pe autostrăzile A1 și A2, precum și pe DN2 din județul Vrancea. Ideea este simplă: șoferii care depășesc limita de viteză nu mai sunt opriți pe loc, ci primesc amenda direct acasă. În teorie, acest sistem ar trebui să reducă numărul accidentelor grave. În practică, însă, rămâne de văzut dacă această măsură va avea un impact semnificativ sau dacă va deveni doar o altă metodă de colectare a amenzilor.
Statistici alarmante și o realitate crudă
Viteza excesivă este a doua cauză principală a accidentelor grave din România, după traversările neregulamentare ale pietonilor. În 2024, 250 de persoane și-au pierdut viața, iar alte 550 au ajuns în stare critică din cauza vitezei. Cu toate acestea, România continuă să ocupe un loc rușinos în topul țărilor europene cu cele mai multe decese rutiere, fiind depășită doar de Bulgaria. Este acest program suficient pentru a schimba această realitate sumbră?
Reacții împărțite: între scepticism și aprobare
În timp ce unii șoferi salută inițiativa, considerând-o un pas necesar pentru a disciplina participanții la trafic, alții o privesc cu scepticism. Criticii se întreabă dacă aceste radare vor fi utilizate corect sau dacă vor deveni doar un alt instrument de abuz și colectare de fonduri. Într-o țară unde corupția și ineficiența sunt adesea la ordinea zilei, astfel de îngrijorări nu sunt deloc nejustificate.
Un sistem perfectibil sau o altă promisiune goală?
Deși măsura pare să fie un pas în direcția corectă, implementarea sa ridică semne de întrebare. Cum vor fi gestionate datele colectate? Vor exista mecanisme clare de contestare a amenzilor? Și, mai ales, va reuși acest program să schimbe mentalitatea șoferilor români sau va rămâne doar o altă inițiativă bine intenționată, dar prost executată?
Concluzie: un drum lung înainte
România are nevoie disperată de măsuri eficiente pentru a reduce numărul accidentelor rutiere. Noile radare fixe reprezintă un început, dar succesul lor depinde de modul în care vor fi implementate și de capacitatea autorităților de a câștiga încrederea publicului. Până atunci, șoferii români rămân într-o cursă contra cronometru, nu doar pe șosele, ci și împotriva unui sistem care pare să pedepsească mai mult decât să prevină.
