Educația în colaps: patru din zece copii refuză liceul
Un adevăr crud și revoltător iese la iveală dintr-un studiu recent al World Vision România: 41% dintre copiii de gimnaziu din mediul rural nu vor să continue studiile la liceu. Într-o societate care pretinde că valorizează educația, această statistică este o palmă usturătoare dată sistemului educațional și, implicit, viitorului nostru colectiv. În loc să aspire la cunoaștere, acești copii aleg să se angajeze, să lucreze în gospodărie sau să urmeze cursuri de calificare. Oare cine este de vină pentru această decizie? Sistemul? Părinții? Sau poate o combinație toxică între nepăsare și incompetență?
Ignoranța adulților, povara copiilor
Studiul dezvăluie o realitate și mai sumbră: 19% dintre copiii din mediul rural nu sunt ajutați niciodată la teme. De ce? Pentru că trăiesc în familii în care adulții au, în cel mai bun caz, opt clase absolvite. Este o moștenire a ignoranței, perpetuată de un sistem care nu a reușit să rupă lanțul sărăciei educaționale. În plus, aproape jumătate dintre părinți (49%) sunt nemulțumiți de progresul școlar al copiilor lor. Dar ce fac acești părinți pentru a schimba situația? Se pare că prea puțin sau nimic.
Inițiative firave într-un ocean de nepăsare
Într-un efort de a combate această criză, fundația World Vision, împreună cu un lanț de retail european, susține 86 de elevi din mediul rural prin proiectul „Educație pentru Bunăstare”. Deși lăudabil, acest proiect este doar o picătură într-un ocean de nevoi. În anul școlar 2023-2024, 110 elevi au fost sprijiniți să meargă la liceu, iar alți 40 au beneficiat de practică de specialitate. Dar ce se întâmplă cu miile de copii care rămân în afara acestor inițiative? Cine le oferă o șansă reală?
Proiecte ambițioase, rezultate modeste
„Educație pentru Bunăstare” promite să reducă inegalitățile de șanse prin activități non-formale, consiliere individuală și ateliere de dezvoltare personală. De asemenea, sunt incluse școli de vară și sesiuni de consiliere pentru sănătatea mentală. Dar cât de eficiente sunt aceste măsuri într-un context în care sistemul educațional este sufocat de lipsuri și incompetență? Este suficient să aruncăm câteva resurse într-un proiect și să sperăm la rezultate miraculoase?
Un viitor compromis
În timp ce autoritățile se complac în promisiuni goale și inițiative superficiale, copiii din mediul rural continuă să fie victimele unui sistem care îi abandonează. Fără o reformă profundă și o implicare reală, aceste statistici vor deveni norma, iar viitorul nostru va fi compromis. Este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera această nepăsare colectivă?
