Teatrul Evreiesc de Stat sub asediu: amenințări, jandarmi și o societate în derivă
Într-o Românie care se pretinde modernă și europeană, spectacolul „Neguțătorul din Veneția” de la Teatrul Evreiesc de Stat a fost transformat într-un simbol al fricii și al urii. Actorii, în loc să fie aplaudați pentru talentul lor, sunt păziți de jandarmi, iar clădirea teatrului devine ținta unor amenințări absurde și periculoase. Campania de intimidare desfășurată pe TikTok, o platformă care ar trebui să fie un spațiu de divertisment, a degenerat într-un focar de ură antisemită, cu mesaje care îndeamnă la violență și distrugere.
Este greu de conceput cum, în anul 2025, astfel de manifestări pot fi tolerate. Conturi obscure, precum cel al unui așa-zis Filip Popescu, răspândesc mesaje pline de greșeli gramaticale și de o ură viscerală, sugerând că evreii complotează pentru a prelua conducerea țării. Comentariile care urmează sunt de-a dreptul halucinante: „O bombă bine plasată…” sau „Vrem adresa exactă: cu stradă, număr.” Acestea nu sunt doar cuvinte aruncate la întâmplare, ci amenințări directe, care ar trebui să alarmeze orice instituție responsabilă.
O societate complice prin tăcere și inacțiune
Actrița Maia Morgenstern, o voce respectată în lumea artistică, a vorbit deschis despre această situație revoltătoare. Declarațiile sale sunt un strigăt de ajutor, dar și un rechizitoriu la adresa unei societăți care preferă să tacă. „De ce ați tăcut, mă? De ce nu reacționați?” – întrebările sale răsună ca un ecou al unei conștiințe colective amorțite. În loc să fie sprijinită, ea este adesea ironizată și acuzată că „se plânge din orice”. Această atitudine nu face decât să alimenteze un climat de nepăsare și lașitate.
Mai grav este faptul că plângerea la poliție nu a venit din partea teatrului, ci a unei persoane fizice. Ce mesaj transmite acest lucru? Că instituțiile culturale sunt lăsate să se descurce singure, fără sprijinul autorităților sau al societății. Într-o țară în care antisemitismul pare să renască din cenușa istoriei, această lipsă de reacție este nu doar dezamăgitoare, ci și periculoasă.
Antisemitismul, o plagă care refuză să dispară
Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, atrage atenția asupra unei realități îngrijorătoare: recrudescența antisemitismului în România. Într-o perioadă în care extrema dreaptă câștigă teren, iar instituțiile publice par paralizate, minoritatea evreiască devine din nou ținta unor atacuri care păreau de mult apuse. Comentariile incitatoare la violență nu sunt doar simple opinii, ci semnale clare ale unei societăți în derivă morală.
Jandarmeria și Poliția, deși prezente la spectacole, par să fie mai degrabă reactive decât proactive. Andrei Munteanu, directorul teatrului, recunoaște că amenințările nu sunt o noutate, dar măsurile luate sunt insuficiente. „Toate organele competente au aceste capturi”, spune el, dar întrebarea rămâne: de ce nu se întâmplă nimic concret?
Un viitor incert pentru cultura și securitatea publică
În timp ce actorii își continuă activitatea sub protecția jandarmilor, întrebările esențiale rămân fără răspuns. Cum a fost posibil să ajungem aici? De ce tolerăm astfel de derapaje? Și, mai ales, ce fel de societate vrem să construim? Dacă acum acceptăm ca normalitate prezența forțelor de ordine la spectacole, ce urmează? Să ne obișnuim cu frica, cu ura, cu tăcerea complice?
Teatrul Evreiesc de Stat nu este doar o instituție culturală, ci un simbol al rezistenței și al diversității. Faptul că trebuie să funcționeze sub amenințarea constantă a violenței este o rușine națională. Este timpul ca această situație să fie tratată cu seriozitatea pe care o merită, înainte ca tăcerea și nepăsarea să devină complici ai unei tragedii anunțate.
