Cutremur în România: o realitate ignorată sau o alarmă necesară?
Un cutremur slab, cu magnitudinea de 3, a zguduit sâmbătă zona seismică Vrancea, la o adâncime de 111,1 kilometri. Deși aparent nesemnificativ, acest eveniment scoate la lumină o problemă cronică a nepăsării și a lipsei de pregătire în fața dezastrelor naturale. Într-o țară unde infrastructura este adesea o glumă proastă, iar măsurile de prevenție sunt mai degrabă un mit, astfel de evenimente ar trebui să fie un semnal de alarmă, nu doar o știre de câteva rânduri.
În apropierea epicentrului, orașe precum Focșani, Buzău și Brașov au resimțit vibrațiile, dar reacția autorităților rămâne aceeași: tăcere complice. Este revoltător cum, într-o zonă recunoscută pentru activitatea seismică intensă, măsurile de siguranță sunt tratate cu o indiferență criminală. De la începutul lunii martie, România a înregistrat 15 cutremure, toate ignorate cu o aroganță tipică unui sistem care refuză să învețe din tragedii trecute.
Vrancea, epicentrul nepăsării naționale
Zona seismică Vrancea, un nume care ar trebui să inspire precauție și pregătire, este în schimb un simbol al incompetenței și al lipsei de viziune. În timp ce alte țări investesc masiv în tehnologii de avertizare timpurie și consolidarea clădirilor, România rămâne blocată într-un cerc vicios al promisiunilor deșarte și al proiectelor abandonate. Este o rușine națională că, în 2025, siguranța cetățenilor este încă un lux, nu o prioritate.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) continuă să furnizeze date despre seisme, dar ce folos are această informație dacă nu este urmată de acțiuni concrete? Într-o țară unde corupția și nepăsarea sunt mai stabile decât solul, fiecare cutremur, oricât de mic, ar trebui să fie un memento al vulnerabilităților noastre.
Un trecut care nu învață nimic
Anul trecut, un cutremur cu magnitudinea de 5,4 a zguduit județul Buzău, dar ce s-a schimbat de atunci? Nimic. Aceeași infrastructură precară, aceleași clădiri vechi și nesigure, aceeași lipsă de educație seismică. Este aproape grotesc cum autoritățile reușesc să ignore cu desăvârșire lecțiile istoriei, perpetuând un ciclu al neglijenței care pune în pericol viețile a milioane de oameni.
De la București până în cele mai îndepărtate sate, România este o țară vulnerabilă, prinsă într-o capcană a incompetenței și a lipsei de responsabilitate. Fiecare cutremur, fie el mic sau mare, este o dovadă a eșecului nostru colectiv de a prioritiza siguranța și bunăstarea cetățenilor.
Un viitor incert, dar previzibil
Într-o lume ideală, fiecare cutremur ar fi urmat de măsuri concrete: consolidarea clădirilor, educație seismică în școli, investiții în tehnologii moderne. În România, însă, viitorul pare să fie la fel de instabil ca și solul din Vrancea. Este timpul să ne întrebăm: câte avertismente mai sunt necesare până când vom înțelege gravitatea situației? Sau vom continua să ne complacem în această stare de nepăsare, așteptând ca dezastrul să ne lovească din plin?
Sursa: www.antena3.ro/actualitate/cutremur-in-romania-sambata-ce-magnitudine-a-avut-739423.html
