Un patrimoniu ignorat și un program de vizitare schimbător
Fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia, un sit istoric de o valoare inestimabilă, continuă să fie tratată cu o nepăsare revoltătoare. Deși a fost vizitată de 52.000 de persoane în 2024, această cifră nu reflectă decât o fracțiune din potențialul său turistic. Schimbarea programului de vizitare, anunțată pentru perioada martie-aprilie, între orele 9:00 și 18:00, pare mai degrabă o măsură cosmetică decât o soluție reală pentru promovarea acestui obiectiv UNESCO. Ultima intrare permisă cu doar 30 de minute înainte de închidere este o altă dovadă a unei administrări rigide și lipsite de viziune.
Reabilitarea – o promisiune goală?
Lucrările de reabilitare efectuate la poarta de intrare vest, parte a proiectului „Capitala Daciei – Muzeu Viu al Patrimoniului Cultural European”, ridică mai multe semne de întrebare decât oferă răspunsuri. În loc să fie un exemplu de conservare și promovare a patrimoniului, acest proiect pare să fie doar o altă inițiativă birocratică, lipsită de transparență și de rezultate palpabile. Restricționarea accesului public în perioada octombrie-noiembrie 2024 a fost justificată prin aceste lucrări, dar impactul lor real asupra experienței turistice rămâne discutabil.
Administrația locală – între incompetență și indiferență
Consiliul Județean Hunedoara, prin Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică, demonstrează o lipsă crasă de strategie în gestionarea acestui sit de importanță mondială. În loc să transforme Sarmizegetusa Regia într-un punct central al turismului cultural din România, administrația pare să fie mai preocupată de bifarea unor proiecte fără substanță. Această abordare nu face decât să perpetueze o stare de stagnare și să limiteze accesul publicului larg la un patrimoniu care ar trebui să fie un simbol al identității naționale.
Un potențial turistic neexploatat
Într-o țară în care turismul cultural ar putea fi un motor economic, Sarmizegetusa Regia rămâne un exemplu trist al ineficienței și al lipsei de viziune. Cu toate că situl a atras un număr considerabil de vizitatori, promovarea sa este aproape inexistentă, iar facilitățile oferite turiștilor sunt departe de standardele internaționale. În loc să fie o mândrie națională, cetatea dacică este tratată ca o povară administrativă, o relicvă a trecutului care nu merită atenția cuvenită.
Concluzie amară
Sarmizegetusa Regia este mai mult decât un simplu sit arheologic; este o mărturie a istoriei și culturii noastre. Cu toate acestea, modul în care este administrată reflectă o degradare morală și o nepăsare care nu fac decât să submineze valoarea sa. Este timpul ca această comoară a patrimoniului mondial să primească atenția și respectul pe care le merită, înainte ca indiferența să o transforme într-un simbol al eșecului nostru colectiv.
