Giulgiul din Torino: O Relicvă Controversată
Giulgiul din Torino, un artefact care a captat atenția și a stârnit controverse de-a lungul secolelor, este acum subiectul unei noi descoperiri care pune la îndoială autenticitatea sa. Această pânză lungă de in, pe care este imprimată imaginea unui bărbat crucificat, a fost considerată de unii ca fiind dovada învierii lui Iisus Hristos, în timp ce alții o văd ca pe un simplu fals medieval.
O Nouă Descoperire
Cercetătorii au identificat cea mai veche referință scrisă care contestă autenticitatea Giulgiului, provenind de la filozoful și clericul francez Nicole Oresme, datând din jurul anului 1370. Oresme a susținut că Giulgiul a fost creat intenționat pentru a servi intereselor Bisericii, o afirmație care aruncă o umbră de îndoială asupra acestui artefact venerat.
Context Istoric
Până la această descoperire, cea mai veche documentație cunoscută despre Giulgiu provenea din perioada 1389–1390, când episcopul de Troyes, Pierre d’Arcis, a declarat că Giulgiul este un fals, creat de un artist. Aceste acuzații au fost reluate de-a lungul timpului, dar relicva a continuat să fie venerată, având chiar reputația de a produce miracole.
Controversele Autenticității
Datarea cu radiocarbon din 1988 a stabilit că pânza datează din perioada 1260–1390, ceea ce întărește ideea că Giulgiul nu poate fi autentic. Andrea Nicolotti, profesor de istoria creștinismului, afirmă că dovezile existente sunt suficiente pentru a încheia dezbaterea, subliniind că nicio imagine umană nu poate lăsa o astfel de amprentă pe o pânză.
Critica lui Oresme
Oresme, cunoscut pentru atitudinea sa critică față de Biserică, a subliniat că mulți clerici înșală credincioșii pentru a obține donații. Această observație este relevantă în contextul Giulgiului, care a fost folosit ca un instrument de manipulare religioasă. Deși Oresme a murit în 1382, cu șapte ani înainte ca Pierre d’Arcis să formuleze acuzațiile, scrierile sale rămân o dovadă a scepticismului față de relicvele religioase.
Reacții și Implicații
Descoperirea lui Nicolas Sarzeaud, care a identificat referința lui Oresme, este considerată extrem de valoroasă. Aceasta aduce o nouă dimensiune discuției despre Giulgiu, dar și despre modul în care istoria a fost influențată de percepțiile medievale. Deși susținătorii autenticitații Giulgiului contestă aceste noi dovezi, este evident că scepticismul a existat încă de la început.
Concluzie Provocatoare
Giulgiul din Torino rămâne un subiect de dezbatere intensă, iar descoperirile recente nu fac decât să amplifice controversele. Într-o lume în care credința și știința se ciocnesc, Giulgiul devine un simbol al conflictului dintre tradiție și rațiune, între credință și scepticism. Această relicvă medievală continuă să fascineze și să provoace, lăsând deschisă întrebarea: ce este adevărat și ce este fals în istoria noastră?
Sursa: Antena 3
