Victima și Judecata Publicului: O Realitate Deplorabilă
Într-o societate în care violența împotriva femeilor devine o normalitate, reacțiile publicului sunt adesea mai devastatoare decât actul în sine. Cazul Teodorei Marcu, o tânără ucisă brutal, a scos la iveală un fenomen alarmant: blamarea victimei. Comentarii precum „și-a căutat-o” sau „dacă nu se încurca cu ăla, trăia și acum” nu sunt doar expresii de ignoranță, ci un simptom al unei societăți profund bolnave.
Un Al Doilea Abuz: Linșajul Online
După o tragedie, victimele nu doar că se confruntă cu durerea pierderii, ci și cu un al doilea abuz, cel al opiniei publice. Specialiștii subliniază că aceste reacții nu sunt simple opinii, ci un strat suplimentar de violență care contribuie la retraumatizarea celor care au supraviețuit violenței domestice. Andreea Bragă, expertă în politici publice, afirmă că frica de judecată și de repercusiuni îi împiedică pe mulți să ceară ajutor.
Psihologia Blamării Victimei
De ce aleg oamenii să judece victima în loc să se concentreze pe agresor? Aceasta este o întrebare care merită o analiză profundă. Mecanismele psihologice de apărare îi determină pe indivizi să creadă că astfel de tragedii nu li se pot întâmpla lor. Această distanțare de identitatea de victimă îi face să caute justificări pentru comportamentul agresorului, întorcându-se împotriva celor care suferă.
Critica vs. Empatia
Psihiatra Ioana Silion subliniază că empatia necesită un efort considerabil, în timp ce critica este o reacție instinctuală, comodă. În mediul online, unde bariera morală dispare, oamenii se simt liberi să își exprime frustrările și nemulțumirile, adesea pe seama victimelor. Aceste atacuri nu sunt doar vorbe goale; ele amplifică anxietatea și frica victimelor, întărind ideea că ele sunt de vină pentru ceea ce li s-a întâmplat.
Trauma Nerezolvată a Publicului
Mulți dintre cei care atacă victimele sunt, de fapt, oameni care nu și-au procesat propriile suferințe. Aceștia își proiectează durerea asupra victimelor, perpetuând un ciclu vicios de abuz. Iana Matei, fondatoarea Reaching Out România, afirmă că aceste reacții sunt o formă de coping, o modalitate prin care indivizii își justifică propriile traume prin atacuri asupra celor vulnerabili.
Întrebarea Greșită a Societății
În loc să se întrebe cum a fost posibil ca un adult să abuzeze de un minor, societatea se concentrează pe judecarea victimei. Keren Rosner, psiholog, subliniază că întrebarea corectă ar trebui să fie: „Ce căuta un adult să ademenească un copil?” Aceasta este o reflecție a valorilor distorsionate care domină gândirea colectivă.
Violența Nu Are Scuze
În concluzie, nu există nicio circumstanță care să justifice violența. Orice act de agresiune trebuie condamnat fără ezitare. Este esențial ca societatea să își reevalueze atitudinile și să își asume responsabilitatea de a proteja victimele, nu de a le blama. Numai astfel putem spera la o schimbare reală și la o justiție care să nu mai fie doar o iluzie.
Sursa: Antena 3
