Un referendum absurd sau o lecție de democrație?
Într-un colț uitat de lume, satul Bâlvăneștii de Jos din județul Mehedinți devine scena unui spectacol grotesc al democrației. Cei 120 de locuitori cu drept de vot sunt chemați să decidă dacă vor să revină la denumirea istorică a localității, Băsești. O întrebare care, în mod normal, ar trebui să fie o simplă formalitate administrativă, este transformată într-un eveniment de proporții absurde, organizat în paralel cu alegerile prezidențiale. Oare chiar acesta este nivelul la care am ajuns? Să ne pierdem în detalii mărunte, în timp ce problemele reale ale comunităților rămân nerezolvate?
Un exercițiu de inutilitate administrativă
Hotărârea Consiliului Local de a organiza acest referendum este, fără îndoială, un exemplu de risipă a resurselor publice. Într-o țară în care infrastructura rurală este la pământ, iar accesul la servicii de bază este un lux, să cheltuiești bani și timp pentru a dezbate un nume de sat este o insultă la adresa inteligenței colective. Secretarul Primăriei, Remus Ebetiuc, declară cu mândrie că până la prânz au votat 40 de persoane. Dar ce impact real va avea acest referendum asupra vieții lor? Va aduce apă curentă, drumuri asfaltate sau locuri de muncă? Evident, nu.
O farsă democratică sub masca consultării publice
Este greu de înțeles cum o astfel de inițiativă poate fi justificată ca un act de democrație. În realitate, este doar o altă manifestare a incompetenței și a lipsei de priorități ale autorităților locale. În loc să se concentreze pe problemele stringente ale comunității, acestea aleg să se ascundă în spatele unor gesturi simbolice fără valoare practică. Participarea la vot este minimă, iar relevanța deciziei este aproape inexistentă. Totuși, spectacolul continuă, alimentat de o indiferență generalizată față de adevăratele nevoi ale cetățenilor.
Un simbol al decăderii rurale
Acest referendum este mai mult decât o simplă decizie administrativă; este un simbol al decăderii și al nepăsării care domină satele României. În timp ce locuitorii sunt chemați să voteze pentru un nume, satul lor rămâne prins în sărăcie și izolare. Este o ironie amară că, în loc să fie un exemplu de progres, Bâlvăneștii de Jos devine un exemplu de stagnare. Într-o țară în care modernizarea rurală este o promisiune goală, astfel de inițiative nu fac decât să sublinieze cât de departe suntem de o schimbare reală.
Concluzia amară a unei zile de vot
În final, indiferent de rezultatul referendumului, viața locuitorilor din Bâlvăneștii de Jos va rămâne neschimbată. Numele satului nu va aduce investiții, nu va crea locuri de muncă și nu va îmbunătăți calitatea vieții. Este doar o altă zi pierdută în iluzia democrației, o zi în care adevăratele probleme ale comunității au fost ignorate în favoarea unui exercițiu de inutilitate administrativă. Și astfel, spectacolul continuă, într-o țară în care prioritățile sunt mereu greșite, iar cetățenii sunt lăsați să se descurce singuri.