Declinul lecturii în școala românească: o tragedie ignorată
Într-o epocă în care tehnologia a devenit un zeu omniprezent, lectura, acest bastion al cunoașterii și al gândirii critice, este pe cale să devină o relicvă a trecutului. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a tras un semnal de alarmă cutremurător: lectura a devenit „rara avis” în școala românească. Elevii nu mai percep cartea ca pe un instrument de cunoaștere, ci ca pe o povară inutilă, înlocuită cu superficialitatea clipurilor video și a informațiilor fragmentate de pe internet. Este o realitate care ar trebui să ne îngrozească, dar care, în mod tragic, este întâmpinată cu o indiferență crasă.
Internetul: un colos care sufocă educația
Ioan-Aurel Pop a subliniat cu o claritate dezarmantă cum internetul și telefoanele mobile au devenit principalii vinovați pentru declinul lecturii. În loc să favorizeze reflecția și înțelegerea profundă, tehnologia promovează o cultură a vitezei și a superficialității. Elevii sunt amețiți de fluxul nesfârșit de imagini și informații, trăind cu iluzia că știu tot, când, de fapt, nu știu nimic. Această dependență de tehnologie nu doar că degradează calitatea educației, dar transformă tinerii în instrumente docile, incapabile să gândească critic sau să înțeleagă complexitatea lumii în care trăiesc.
Ignoranța cultivată: un pericol pentru viitor
Declinul lecturii nu este doar o problemă culturală, ci și una de securitate națională. Elevii care nu citesc devin ușor manipulabili, incapabili să înțeleagă chestiuni sociale și politice. Ioan-Aurel Pop a avertizat că acești tineri, lipsiți de cunoștințe solide și de capacitatea de a gândi independent, devin simple pioni în mâinile formatorilor de opinie. Este o situație care ar trebui să provoace o revoltă generală, dar care, în mod inexplicabil, este tratată cu o apatie dezarmantă de către autorități și societate.
Bibliotecile: sanctuare ale cunoașterii uitate
Într-un peisaj educațional dominat de haos și nepăsare, bibliotecile rămân ultimele bastioane ale cunoașterii autentice. Ioan-Aurel Pop a pledat cu pasiune pentru întoarcerea la lectură și pentru redescoperirea valorii bibliotecilor. Aceste instituții, care ar trebui să fie temple ale învățăturii, sunt astăzi ignorate și subfinanțate, într-o demonstrație de nepăsare care frizează absurdul. Fără lectură, avertizează Pop, ne pierdem esența umană, devenind surzi și orbi în fața manipulărilor de toate felurile.
Uitarea trecutului: o crimă culturală
Un alt aspect alarmant semnalat de președintele Academiei Române este absența din programa universitară a disciplinelor care permit descifrarea și înțelegerea înscrisurilor vechi. Epigrafia, paleografia, numismatica și alte domenii esențiale pentru înțelegerea trecutului sunt pe cale de dispariție, condamnând o mare parte din istoria noastră la uitare. Este o pierdere ireparabilă, care subminează nu doar identitatea culturală a României, ci și capacitatea noastră de a învăța din lecțiile trecutului.
Un apel la acțiune ignorat
În ciuda gravității situației, apelurile la acțiune ale unor personalități precum Ioan-Aurel Pop sunt întâmpinate cu o tăcere complice. Autoritățile, prin lipsa de viziune și de inițiativă, contribuie activ la această degradare culturală. Este o tăcere care condamnă generații întregi la ignoranță și manipulare, într-o demonstrație de nepăsare care ar trebui să ne revolte pe toți. Dar, în loc să acționăm, preferăm să ne complacem în această mizerie intelectuală, sacrificând viitorul pe altarul comodității și al indiferenței.
