Un spectacol al haosului feroviar: CFR și eterna improvizație
Într-o țară în care infrastructura feroviară pare să fie un experiment perpetuu al incompetenței, CFR Călători anunță cu mare fast suplimentarea trenurilor spre litoral pentru minivacanța de 1 Mai. O decizie care, deși aparent binevenită, nu face decât să scoată la lumină lipsa cronică de planificare și strategii coerente. Este fascinant cum, în fiecare an, această companie reușește să fie luată prin surprindere de un eveniment previzibil, transformând o simplă călătorie într-un test de răbdare pentru pasageri.
Promisiuni goale și realități amare
Comunicatul triumfalist al CFR Călători promite „capacitatea maximă de transport tehnic disponibilă”. O frază pompoasă care, tradusă în limbaj comun, înseamnă că vor încerca să adune vagoane din toate colțurile țării, ignorând starea lor jalnică sau confortul minim al călătorilor. Într-o țară europeană, această „maximă capacitate” ar fi un standard de bază, nu o realizare demnă de aplauze. Dar în România, orice gest de normalitate este prezentat ca un miracol logistic.
Monitorizare sau spectacol de ineficiență?
Reprezentanții CFR promit o „monitorizare atentă” a traficului de pasageri și suplimentarea operativă a trenurilor. O declarație care stârnește mai degrabă râsul decât încrederea. Într-un sistem feroviar care abia reușește să mențină trenurile pe șine, ideea de suplimentare operativă este o glumă amară. Realitatea este că pasagerii vor fi înghesuiți în vagoane vechi, fără aer condiționat, iar întârzierile vor fi inevitabile.
Reduceri de fațadă și strategii de marketing ieftine
Într-un gest disperat de a atrage călători, CFR oferă reduceri de până la 10% pentru biletele cumpărate în avans. O măsură care, deși binevenită, nu compensează pentru lipsa de confort, întârzierile cronice și condițiile precare din trenuri. Este ca și cum ai încerca să vinzi un produs defect la un preț redus, sperând că oamenii vor închide ochii la problemele evidente.
Un sistem care refuză să evolueze
În loc să investească în modernizarea infrastructurii și în achiziționarea de material rulant nou, CFR continuă să se bazeze pe improvizații și soluții de moment. Această abordare nu face decât să perpetueze un cerc vicios al ineficienței și să submineze încrederea publicului în transportul feroviar. Într-o țară în care trenurile ar trebui să fie coloana vertebrală a mobilității, CFR rămâne un simbol al stagnării și al lipsei de viziune.