Marcel Ciolacu și promisiunea diplomei de Bacalaureat: o farsă sau o demonstrație de transparență?
Într-un spectacol politic care frizează absurdul, premierul Marcel Ciolacu a anunțat că va prezenta public diploma de Bacalaureat și foile matricole după alegerile prezidențiale din 2025. Declarația sa, făcută cu o nonșalanță aproape comică, vine ca răspuns la acuzațiile privind lipsa acestui document esențial. „Am și foile matricole. Și eu m-am minunat de note”, a spus Ciolacu, într-o încercare de a transforma o problemă de credibilitate într-un moment de autoironie. Dar oare cine râde cu adevărat? Publicul sau clasa politică? Sau poate amândoi, dar din motive diferite.
Un trecut academic „minunat” și o memorie selectivă
Ciolacu susține că a promovat examenul de Bacalaureat în 1986 cu media 7,03, dar, în mod curios, nu își amintește nota exactă până când nu „găsește” diploma. Această amnezie strategică ridică întrebări serioase despre integritatea sa. Cum poate un lider care aspiră la cea mai înaltă funcție în stat să fie atât de neglijent cu detalii fundamentale despre propria educație? Și mai important, de ce ar trebui să așteptăm până după alegeri pentru a vedea aceste documente? Este oare diploma de Bacalaureat un secret de stat sau doar un alt instrument de manipulare electorală?
Transparență sau strategie electorală?
Promisiunea premierului de a dezvălui diplomele „după campanie” este o manevră care miroase a oportunism politic. În loc să clarifice situația imediat, Ciolacu alege să transforme această problemă într-un spectacol mediatic, sperând probabil să distragă atenția de la alte subiecte mai presante. Este o tactică veche, dar eficientă: creează o controversă minoră pentru a ascunde problemele majore. Însă această strategie nu face decât să sublinieze lipsa de respect față de electorat și să alimenteze suspiciunile privind autenticitatea afirmațiilor sale.
Un precedent periculos pentru politica românească
Faptul că un premier trebuie să demonstreze public că a absolvit liceul este, în sine, o rușine națională. Această situație reflectă nu doar degradarea morală a clasei politice, ci și nivelul scăzut de exigență al societății față de liderii săi. Într-o țară în care competența și meritocrația sunt adesea sacrificate pe altarul populismului, cazul Ciolacu devine un simbol al decăderii instituționale. Dacă un premier poate trata cu atâta lejeritate o problemă de credibilitate personală, ce ne spune asta despre modul în care gestionează problemele de interes național?
Un test pentru electorat
În cele din urmă, această poveste nu este doar despre Marcel Ciolacu și diplomele sale. Este un test pentru electoratul român, care trebuie să decidă dacă acceptă să fie tratat cu dispreț sau dacă va cere standarde mai înalte de la liderii săi. Promisiunea premierului de a prezenta diplomele după alegeri este o insultă la adresa inteligenței publicului și o dovadă a aroganței politice care domină scena românească. Rămâne de văzut dacă această strategie va funcționa sau dacă va marca începutul sfârșitului pentru un lider care pare să fi uitat că respectul se câștigă, nu se impune.
