Programul „Rabla pentru sobe” – o inițiativă cu potențial sau o altă promisiune goală?
Într-o țară unde iarna aduce frig și neajunsuri, iar sobele vechi devin simboluri ale unui trecut prăfuit, statul lansează programul „Rabla pentru sobe”. O inițiativă care promite să ofere până la 10.000 de lei pentru înlocuirea sobelor ineficiente energetic. Dar, ca orice proiect gestionat de autorități, întrebările despre transparență, eficiență și impact real nu întârzie să apară.
Românii din zonele montane, cei care se luptă cu ierni grele și resurse limitate, sunt ținta acestui program. Cu toate acestea, sprijinul financiar acoperă doar 70% din costul unei sobe noi, lăsându-i pe beneficiari să suporte restul cheltuielilor. Într-o economie sufocată de inflație și inegalități, această contribuție poate deveni o povară insuportabilă pentru cei mai vulnerabili.
Primăriile – cheia succesului sau veriga slabă?
Un aspect crucial al programului este implicarea primăriilor. Fiecare primărie de comună poate accesa până la 560.000 de lei, bani care ar trebui să ajungă la cetățeni. Dar ce se întâmplă dacă primăriile nu se înscriu în program? Simplu: localnicii rămân fără ajutor. Această dependență de administrațiile locale ridică semne de întrebare serioase despre capacitatea lor de a gestiona fondurile și de a asigura transparența procesului.
Valentin Ivan, primarul comunei Sadu, subliniază rolul determinant al primăriilor, dar oare toate administrațiile locale sunt pregătite să își asume această responsabilitate? Într-o țară unde birocrația și corupția sunt la ordinea zilei, riscul ca fondurile să fie prost gestionate sau deturnate este alarmant de mare.
Un buget generos, dar suficient?
Cu un buget de 500 de milioane de lei, programul „Rabla pentru sobe” promite să finanțeze 50.000 de sobe. Dar este acest buget suficient pentru a acoperi nevoile reale ale celor 900 de localități montane vizate? Sau este doar o picătură într-un ocean de nevoi nesatisfăcute? În plus, termenul limită pentru înscrierea primăriilor, 11 aprilie, pune presiune pe administrațiile locale, care trebuie să acționeze rapid și eficient – două calități rare în peisajul birocratic românesc.
Promisiuni versus realitate
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, susține că programul va aduce un randament mai bun și va reduce consumul de lemne. Dar cât de realistă este această promisiune? Înlocuirea sobelor vechi este, fără îndoială, un pas înainte, dar fără o strategie pe termen lung care să includă educație energetică și acces la resurse sustenabile, impactul real al programului rămâne discutabil.
Într-o țară unde inițiativele guvernamentale sunt adesea marcate de lipsă de transparență și implementare defectuoasă, „Rabla pentru sobe” riscă să devină doar o altă promisiune frumoasă pe hârtie. Rămâne de văzut dacă acest program va reuși să aducă schimbarea reală de care au nevoie românii sau dacă va sfârși ca o altă inițiativă eșuată, îngropată sub greutatea propriilor ambiții nerealiste.
