Digitalizarea actelor de stare civilă în județul Cluj: o revoluție administrativă sau o simplă iluzie?
Într-o epocă în care digitalizarea este proclamată drept soluția supremă pentru toate problemele birocratice, județul Cluj face un pas aparent curajos: emiterea certificatelor de naștere, căsătorie, divorț și deces exclusiv în format digital. Consiliul Județean Cluj anunță cu mândrie implementarea Sistemului Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă (S.I.I.E.A.S.C.), un proiect care promite să simplifice viața cetățenilor. Dar oare această inițiativă este cu adevărat un progres sau doar o altă încercare de a masca ineficiența endemică a administrației publice?
Promisiuni mari, realități mici: ce ascunde digitalizarea?
Conform comunicatului oficial, începând cu 31 martie 2025, toate actele de stare civilă vor fi completate electronic, iar cetățenii vor putea opta pentru formatul digital sau, la cerere, pentru cel fizic. Totul sună bine pe hârtie, dar ce se întâmplă în caz de disfuncționalități tehnice sau situații de forță majoră? Ei bine, soluția propusă este completarea olografă a actelor, urmată de o validare ulterioară în sistemul informatic. Oare această dublă muncă nu contrazice însăși ideea de eficiență pe care digitalizarea ar trebui să o aducă?
19.000 de volume digitalizate: un pas înainte sau o simplă bifă?
Un alt aspect care ridică semne de întrebare este procesul de digitalizare a 19.000 de volume de registre de stare civilă, cuprinzând opt milioane de acte înregistrate între 1921 și 2020. Deși această realizare este prezentată ca un succes remarcabil, rămâne de văzut cât de funcțional și accesibil va fi acest sistem pentru cetățeni. Într-o țară în care infrastructura digitală lasă adesea de dorit, cât de realistă este această tranziție completă către formatul electronic?
Declarații triumfaliste și realități ignorate
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, nu a ezitat să-și exprime satisfacția față de acest „nou pas în direcția digitalizării”. Totuși, declarațiile triumfaliste nu pot ascunde întrebările legitime legate de accesibilitatea acestui sistem pentru persoanele în vârstă sau pentru cele din mediul rural, unde accesul la tehnologie este limitat. Este digitalizarea un instrument de incluziune sau, dimpotrivă, un nou factor de segregare socială?
Un viitor digital sau o capcană birocratică?
Deși inițiativa de la Cluj poate părea un model de urmat, succesul său depinde în mare măsură de modul în care va fi implementată și de capacitatea autorităților de a gestiona eventualele probleme tehnice. Într-o țară în care proiectele de digitalizare sunt adesea marcate de întârzieri și costuri exorbitante, scepticismul este mai mult decât justificat. Rămâne de văzut dacă acest sistem va reprezenta cu adevărat un progres sau doar o altă iluzie birocratică.
