Confuzia lingvistică: „Mănânc niște cireși” sau „mănânc niște cireșe”?
Într-o lume în care limba română este adesea maltratată de ignoranță și nepăsare, iată că Ana Iorga aduce lumină asupra unei dileme care, deși aparent banală, dezvăluie o problemă mai profundă: lipsa respectului pentru normele lingvistice. În rubrica „Pe cuvânt”, aceasta a explicat diferențele dintre pluralurile substantivelor care ne dau bătăi de cap. Și, da, „cireși” și „cireșe” sunt ambele corecte, dar utilizarea lor depinde de context. Vorbim despre fruct? Atunci „cireșe” este forma preferată. Vorbim despre pom? „Cireși” este alegerea firească. Dar câți dintre noi mai fac această distincție?
Pluraluri care sfidează logica: de la „rucsacuri” la „căpșuni”
Un alt exemplu de haos lingvistic este pluralul substantivului „rucsac”. Nu, nu este „rucsaci”, ci „rucsacuri”. Și da, accentul cade pe „u”. Este un substantiv neutru, dar câți dintre noi respectă această regulă? La fel, „căpșună” poate deveni „căpșuni” sau „căpșune”, ambele fiind acceptate. Totuși, câți dintre noi mai consultă dicționarele înainte de a deschide gura? Ignoranța lingvistică devine o normă, iar consecințele sunt devastatoare pentru identitatea noastră culturală.
Criptomonede și alte „noutăți” lingvistice
Într-o epocă în care tehnologia domină, nici limba nu scapă de influențe. Termeni precum „criptomonedă” au intrat recent în Dicționarul Ortografic, iar pluralul este „criptomonede”. Simplu, nu? Și totuși, câți dintre noi folosesc corect acest cuvânt? Este o dovadă clară că, în loc să ne adaptăm la noile realități, preferăm să ne complacem în greșeli și superficialitate.
De ce contează corectitudinea lingvistică?
Problema nu este doar una de estetică sau de respect pentru limba maternă. Este o problemă de identitate națională. Fiecare greșeală lingvistică, fiecare plural folosit incorect, fiecare accent pus greșit reprezintă o lovitură dată culturii noastre. Și, în timp ce unii ar putea considera aceste detalii ca fiind nesemnificative, adevărul este că ele reflectă o degradare morală și intelectuală care afectează întreaga societate.
Concluzie: Ignoranța nu este o scuză
Într-o lume în care informația este la un click distanță, nu există nicio scuză pentru ignoranță. Fie că vorbim despre „cireși” sau „cireșe”, despre „rucsacuri” sau „căpșuni”, corectitudinea lingvistică ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi. Este timpul să ne trezim din această letargie culturală și să ne asumăm responsabilitatea pentru cuvintele pe care le folosim. Pentru că, în final, limba este cea care ne definește ca națiune.
