Elena Lasconi și „fricoșii” din USR: o confruntare care zguduie scena politică
Într-un spectacol de o ironie amară, scena politică românească este din nou zguduită de declarațiile tăioase ale Elenei Lasconi. Președinta USR, cu o retorică ce nu lasă loc de interpretări, și-a îndreptat furia către propriii colegi de partid care au ales să-l susțină pe Nicușor Dan în cursa prezidențială din 2025. „Rușinea rușinilor” – așa i-a catalogat Lasconi pe Allen Coliban, Irineu Darău și Clotilde Armand, într-un gest care denotă mai degrabă disperare decât strategie politică.
Este greu de ignorat spectacolul grotesc al unui partid care, în loc să-și unească forțele pentru a-și susține liderul, se destramă sub presiunea ambițiilor individuale și a lipsei de viziune colectivă. Lasconi, cu o aroganță ce frizează absurdul, a declarat că singurul candidat pentru care s-ar retrage ar fi Ilie Bolojan, o figură complet străină de USR. Această poziție nu face decât să sublinieze haosul și lipsa de coerență din interiorul partidului.
Un partid divizat și o lideră încolțită
Într-o demonstrație de lipsă de tact și strategie, Lasconi a ales să-și atace colegii în public, acuzându-i de lașitate. „Nu-mi plac ăștia fricoșii”, a spus ea, într-o declarație care trădează mai degrabă frustrarea personală decât o analiză politică lucidă. Este de-a dreptul penibil să vezi cum un partid care pretinde că reprezintă o alternativă modernă și progresistă se prăbușește sub greutatea propriilor conflicte interne.
În timp ce Lasconi își construiește campania pe un discurs populist și pe atacuri la adresa colegilor, Nicușor Dan, susținut de o parte a USR, pare să câștige teren. Totuși, nici el nu este scutit de controverse, fiind acuzat de lipsă de rezultate concrete în mandatul său de primar al Capitalei. Alegerea între cei doi devine astfel o dilemă amară pentru electoratul USR, care se vede prins între două opțiuni la fel de discutabile.
Un viitor incert pentru USR
În loc să se concentreze pe construirea unei platforme politice solide și pe atragerea electoratului, USR pare să fie prins într-un război intern care nu face decât să-i submineze credibilitatea. Lasconi, cu declarațiile sale belicoase, și susținătorii lui Nicușor Dan, cu manevrele lor de culise, par să fie mai preocupați de luptele pentru putere decât de interesele cetățenilor.
Acest spectacol de prost gust nu face decât să întărească percepția publicului că politica românească este un teren al ambițiilor personale și al intrigilor meschine. Într-un astfel de context, este greu de imaginat cum USR ar putea să-și recâștige poziția de partid reformator și să ofere o alternativă viabilă la status quo-ul politic.
Consecințele unei strategii autodistructive
În timp ce Lasconi și Nicușor Dan își dispută supremația, partidul riscă să piardă sprijinul electoratului său de bază. Alegătorii, sătui de scandaluri și de lipsa de rezultate, ar putea să se îndrepte către alte formațiuni politice, lăsând USR într-o poziție marginală. Aceasta ar fi o ironie amară pentru un partid care a promis să aducă schimbarea și să lupte împotriva corupției și a incompetenței.
În final, rămâne de văzut dacă USR va reuși să-și depășească criza internă și să se prezinte ca o forță politică unită și credibilă. Până atunci, spectacolul oferit de Lasconi și colegii săi nu face decât să confirme cele mai pesimiste așteptări ale electoratului român.
