Extinderea dreptului la muncă pentru pensionarii de invaliditate: o măsură necesară sau o iluzie?
Guvernul României a anunțat cu mare fast adoptarea unor reglementări care permit pensionarilor de invaliditate să își continue activitatea profesională, în funcție de capacitatea lor de muncă. O inițiativă care, la prima vedere, pare să promoveze incluziunea și să ofere o șansă reală celor afectați de invaliditate. Dar oare este aceasta o soluție autentică sau doar o altă încercare de a masca problemele profunde ale sistemului?
Ministrul Muncii, Simona Bucura Oprescu, a declarat că noile criterii clare și unitare pentru încadrarea în gradele de invaliditate vor deschide noi oportunități pentru acești pensionari. Totuși, rămâne întrebarea: cât de clare și unitare sunt aceste criterii într-un sistem birocratic sufocat de ineficiență și lipsă de transparență?
Realitatea din spatele măsurilor: o integrare reală sau o povară suplimentară?
Conform noilor modificări, persoanele încadrate în grad de invaliditate I sau II vor putea desfășura activități profesionale adaptate situației lor. În teorie, această măsură ar trebui să sprijine integrarea pe piața muncii. În practică, însă, rămâne de văzut dacă locurile de muncă adaptate vor fi disponibile sau dacă vor rămâne doar pe hârtie, ca multe alte promisiuni guvernamentale.
Actualizarea definițiilor gradelor de invaliditate este prezentată ca un pas înainte, dar cât de mult va conta această actualizare dacă evaluările medicale rămân subiective, iar accesul la resursele necesare este limitat? Într-o țară în care discriminarea și stigmatizarea persoanelor cu dizabilități sunt încă larg răspândite, măsurile anunțate riscă să fie doar o altă formă de cosmetizare a realității.
Un sistem nepregătit pentru schimbare
În timp ce guvernul se laudă cu aceste reglementări, realitatea este că sistemul de asistență socială din România este departe de a fi pregătit să susțină o astfel de schimbare. Lipsa infrastructurii, a programelor de formare profesională și a sprijinului real pentru angajatori sunt doar câteva dintre obstacolele care vor transforma această inițiativă într-un eșec previzibil.
Mai mult, rămâne de văzut cum vor fi monitorizate și implementate aceste măsuri. Cine va garanta că pensionarii de invaliditate nu vor fi exploatați sau forțați să accepte condiții de muncă inadecvate, sub pretextul unei „adaptări” la capacitatea lor de muncă?
Un pas înainte sau o altă promisiune goală?
Deși extinderea dreptului la muncă pentru pensionarii de invaliditate poate părea o inițiativă lăudabilă, adevărul este că succesul acesteia depinde de implementarea sa reală și de voința politică de a depăși barierele sistemice. Fără o infrastructură solidă și fără un angajament autentic pentru incluziune, aceste măsuri riscă să rămână doar o altă promisiune goală, menită să distragă atenția de la problemele reale ale societății.
Într-o țară în care inegalitatea și nepăsarea față de categoriile vulnerabile sunt la ordinea zilei, această inițiativă ar putea fi mai degrabă o povară suplimentară pentru cei pe care pretinde că îi ajută. Rămâne de văzut dacă guvernul va avea curajul să transforme aceste reglementări într-un exemplu de succes sau dacă va continua să perpetueze un sistem bazat pe iluzii și promisiuni deșarte.
