ANCOM și alegerile prezidențiale: între reglementare și haos digital
Într-un spectacol de declarații care ar trebui să inspire încredere, dar care mai degrabă provoacă o stare de perplexitate, vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu, a anunțat un plan „bine definit” pentru gestionarea alegerilor prezidențiale din România. Cu toate acestea, realitatea pare să fie una mult mai complicată decât discursurile oficiale. România, o țară care încă bâjbâie în întunericul digitalizării, se confruntă cu provocări majore în spațiul online, iar comparațiile cu Germania nu fac decât să sublinieze cât de departe suntem de standardele europene.
Popescu a subliniat că „dușmanii nu sunt cei din interiorul țării, ci cei din exterior”, o afirmație care, deși poate fi adevărată, ridică întrebări serioase despre capacitatea autorităților de a gestiona amenințările interne. Într-o lume în care platformele sociale sunt acuzate că devin „dușmani ai statului” prin facilitarea campaniilor de dezinformare, este greu de crezut că soluțiile propuse vor fi suficiente pentru a contracara aceste riscuri.
Dezinformarea și anularea alegerilor: un cocktail toxic de neîncredere
Vicepreședintele ANCOM a respins vehement acuzațiile conform cărora nu s-au oferit explicații privind anularea alegerilor prezidențiale. Cu toate acestea, declarațiile sale par mai degrabă o încercare disperată de a acoperi lacunele evidente din sistem. Popescu a invocat documente desecretizate ale CSAT și investigații jurnalistice care ar fi demonstrat legături între campanii de dezinformare și actori externi, dar aceste informații nu au reușit să calmeze suspiciunile publicului.
Mai mult, faptul că o companie implicată în campanii de marketing electoral avea legături cu serviciile de informații rusești este un detaliu care ar trebui să provoace un cutremur în sistemul politic românesc. În schimb, reacțiile autorităților par să fie mai degrabă simbolice decât eficiente, iar lipsa de transparență continuă să alimenteze teoriile conspirației.
Calendarul alegerilor: o promisiune de ordine sau o farsă birocratică?
Popescu a anunțat un calendar „foarte clar” pentru alegerile din luna mai, incluzând întâlniri cu candidații pentru a le explica regulile jocului digital. Totuși, această inițiativă ridică întrebări serioase despre capacitatea ANCOM de a impune respectarea acestor reguli. Dacă până acum candidații nu au fost obligați să respecte standarde clare pentru conținutul online, ce garanții avem că lucrurile se vor schimba?
În plus, existența unor „grupuri active” și a unor „software-uri achiziționate” pentru monitorizarea riscurilor sistemice sună mai degrabă ca o încercare de a impresiona decât ca o soluție reală. Într-un context în care dezinformarea și manipularea sunt la ordinea zilei, aceste măsuri par insuficiente și tardive.
Concluzii amare: între promisiuni și realitate
În timp ce autoritățile încearcă să proiecteze imaginea unui stat pregătit să facă față provocărilor digitale, realitatea este că România rămâne vulnerabilă în fața campaniilor de dezinformare și a influențelor externe. Declarațiile lui Pavel Popescu, deși bine intenționate, nu reușesc să ascundă lipsa de coerență și eficiență a sistemului. Într-o țară în care transparența și responsabilitatea sunt mai degrabă excepții decât reguli, viitorul alegerilor prezidențiale rămâne învăluit în incertitudine.
