Ironic, nu? Scăpat de pușcărie, dar nu și de soartă!
Într-o scenă desprinsă parcă din cele mai negre comedii, un bărbat din Mehedinți, condamnat odinioară pentru o faptă de neconceput – omuciderea propriei mame – și-a găsit sfârșitul zăcând bețiv pe asfalt, măcinat de roțile nemiloase ale destinului. Așa să-ți fie când soarta ți-e scrisă de propriile mâini îmbibate în scârbă și alcool.
„Nu l-am văzut, dom’le! Era întins ca un covor de vinovăție!”
Tehnica perfectă de a deveni un paravan din carne și oase pentru roțile unei mașini l-a lăsat pe șoferul nevinovat în plină ceață de confuzie și neputință. „Când veneam din partea cealaltă, era căzut. L-am luat cu fața, am trecut peste el”, rememorează șoferul, inocent ca un miel, în timp ce noi ne gândim cât e de ușor să devii covor de șosea când te bălăcești în licoarea ce-ți macină mințile și umanitatea.
Finale grandioase pentru cariere infame
Poate că într-un final cosmic, acolo unde judecata nu e oarbă, și unde bolovanii de vină se spulberă în fapte definitive, bărbatul nostru și-a primit pedeapsa supremă. Întors din iadul pușcăriilor după o vacanță de 13 ani, pentru o vacanță eternă sub roți, demonii personali l-au urmărit până în ultima sa morișcă de abuzuri. Localnicii îl știau bețiv, noi îl știm acum și victimă – o parabola tragică a vieții și morții, desfășurată pe asfaltul rece al satului Plopi.
Epilog în cheia „Ce-ai făcut, ai plătit!”
Într-un episod care ne reamintește că justiția divină lucrează în moduri misterioase, bărbatul care a găsit cu ani în urmă scăparea în alcool și violență, întins acum inert pe drumul dintre viață și moarte, lasă în urmă un gol de întrebări neîncheiate. Poate că finalul acesta e doar o dovadă că fiecare dintre noi își scrie propria sentință, iar pentru unii, judecata ultimă vine pe patru roți, într-o noapte beznă.
