Singurul meșter din Ardeal care mai sculptează troițe. Petruț Chirteș, Tezaur Uman Viu

Singurul meșter din Ardeal care mai sculptează troițe: povestea lui Petruț Chirteș, „Tezaur Uman Viu”

Pe Valea Gurghiului, timpul pare să se măsoare în așchii de stejar și bătăi de daltă. Este singurul loc din Transilvania în care se mai sculptează troițe, iar în satul Dulcea din comuna mureșeană Ibănești trăiește și creează Petruț Chirteș, singurul meșter din Ardeal care mai practică acest meșteșug.

De trei ani, Petruț Chirteș poartă un titlu de noblețe acordat de Ministerul Culturii: „Tezaur Uman Viu”. În vitrina sa strălucesc medalii, trofee și diplome, inclusiv de la Academia Română. A primit și cea mai înaltă distincție a Instituției Prefectului Județului Mureș, „Fibula de la Suseni”.

Un meșteșug care se pierde

Valea Gurghiului era cândva plină de meșteri care dădeau viață lemnului. Din lemn erau casele, mobila, vasele și uneltele. Era o mândrie să lucrezi lemnul și, mai ales, să-l sculptezi. Astăzi a mai rămas un singur meșter: Petruț Chirteș, născut pe 11 octombrie 1947, pe care localnicii îl strigă simplu „Mlaștină”. La 79 de ani, nu renunță la ce știe să facă cel mai bine.

Simbolurile de pe troiță

Meșterul a explicat, într-o emisiune difuzată la Antena 3, semnificația simbolurilor de pe o troiță aflată în atelierul său. „Porumbelul – ceea ce ne arată nouă: Duhul Sfânt. Dedesubt, sub porumbel este Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Ochiul înseamnă Tatăl Ceresc, Iehova. Asta este scânteia dumnezeiască, atunci când Iisus și-a dat duhul, înainte de apusul soarelui”, a spus Petruț Chirteș.

O astfel de cruce sculptată costă în jur de 6.000 de lei. „O troiță, care este gata, tot, sculptată. Ce pot să vă explic la ea… Maica Sfântă este pe partea dreaptă a Lui Iisus și pe partea stângă îl avem pe Apostolul Ioan”, a mai spus meșterul.

Lăzile de zestre și uneltele ciobanilor

Mare însemnătate aveau pe vremuri și lăzile de zestre. O ladă sculptată costă acum în jur de 800 de lei. „Pe lăzile de zestre se făcea, așa cum vedeți, modelele astea de pe cămașa mirelui, iar colțișorii de dedesubt erau poalele de la mireasă”, a explicat Petruț Chirteș.

Din lemn erau și ramele tablourilor, paturile, dar, mai ales, uneltele ciobanilor. Butoiașele în care se punea brânza erau tot din lemn, la fel și lingurile mari cu care se făcea cașul, jintița sau urda. „Lingura, uitați-vă, că asta este din frasin, pentru că frasinul nu crapă și este un material foarte rezistent. Este ca și stejarul”, a subliniat cunoscutul meșter din Transilvania.

Nostalgia meseriilor de altădată

Localnicii își amintesc cu nostalgie de meseriile de altădată. „Tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, făcea strălucei la case, căzi, canapele, toate erau din lemn și, apoi, se acopereau cu draniță (…), de mic copil am fost învățat cum se făcea dranița. Foarte multe meserii din astea se uită. Îndată nu se mai știe ce e aia coasă”, a declarat Olimpiu Gliga.

Moștenirea merge mai departe

Pentru munca lui, Petruț Chirteș a fost declarat „Tezaur Uman Viu”, iar cel mai mare câștig pentru el este că a transmis mai departe ce știe: fiica sa, Dana, s-a specializat în sculptura în lemn. Astfel, meșteșugul nu se va pierde odată cu el.