Unde s-ar putea afla tezaurul dacic după jaful de la muzeul din Olanda: „Au luat piesele să le ascundă”
George Forcoş, autor al articolului, a adus în discuție o nouă ipoteză asupra soartei tezaurului dacic dispărut dintr-un muzeu olandez, la un an de la furt. Eduard Uzunov, cunoscut colecționar de artă, sugerează că brățările dacice, precum și celebrul Coif de la Coțofenești, ar putea să fi fost furate pentru a fi păstrate în colecții private, într-un mod secret, fără a fi comercializate pe piața neagră.
Uzunov a explicat că s-ar putea ca aceste artefacte deosebit de valoroase să fi fost furate de indivizi care doresc să le dețină doar pentru ei, fără intenția de a le expune sau de a le vinde. „Dacă eu încerc acum să vând o monedă sau un obiect care este foarte aproape de nașterea lui Isus Hristos, deci reprezintă un artefact, sunt pasibil de închisoare. Valoarea este enormă. Suferința noastră, pentru că ni s-a furat o bucățică din istorie, este foarte mare. Există oameni care nu sunt sănătoși la cap, care se ocupă de asemenea furturi pentru a le deține doar pentru ei”, a adăugat Uzunov.
Ministerul Culturii din România a anunțat recent că țara noastră a primit despăgubiri de 5,7 milioane de euro pentru cele patru artefacte furate în timpul jafului din Muzeul Drents din Olanda, incident ce a avut loc în ianuarie 2025. Dintre acestea, tezaurul includea trei brățări dacice și Coiful dacic de la Coțofenești, o piesă extrem de valoroasă din patrimoniul național.
Despăgubirile au fost efectuate în două tranșe: prima, de 4,845 milioane de euro, a fost plătită pe 25 august, iar a doua, de 855.000 de euro, a fost virată pe 12 septembrie. Aceasta este o veste bună, dar ridică, în continuare, întrebări asupra soartei artefactelor de valoare. La rândul său, Ernest Oberländer, fost director al Muzeului Național de Istorie din București, a săpat mai adânc în această problemă, lansând acuzații severe la adresa conducerii muzeului olandez, fiind de părere că lipsa unei securități adecvate a facilitat jaful.
Aceste fapte ridică semne de întrebare asupra responsabilităților fiecărei instituții implicate în protejarea patrimoniului cultural și asupra măsurilor de prevenire pe care ar trebui să le adopte în viitor, astfel încât astfel de evenimente nefericite să nu se mai repete.
