Recunoaștere internațională pentru România și Moldova: Cobza a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO
Cobza, un instrument muzical emblematic pentru cultura românească și moldovenească, a obținut o recunoaștere deosebită prin includerea sa în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Această decizie a fost luată de Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, în urma unui dosar comun înaintat de România și Republica Moldova, subliniind astfel importanța culturală și identitară a cobzei în viața comunităților de pe ambele maluri ale Prutului.
Într-un comunicat de presă emis de Ministerul Culturii de la Chișinău, se menționează că înscrierea cobzei în patrimoniul cultural imaterial UNESCO reprezintă o recunoaștere internațională a valorii sale simbolice, artistice și identitare. Aceasta nu doar că onorează tradițiile muzicale, dar și contribuie la creșterea vizibilității internaționale a patrimoniului cultural comun românesc, consolidând în același timp cooperarea culturală dintre cele două state.
Dosarul intitulat „Cobza, cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale” este al cincilea depus de România și Republica Moldova, continuând o colaborare culturală fructuoasă. Anterior, au fost incluse în patrimoniul UNESCO și alte tradiții, precum Colindatul în ceată bărbătească (2013) și Arta cămășii cu altiță (2022).
În prezent, în Republica Moldova, meșteșugul confecționării cobzei este păstrat de doar câțiva meșteșugari, printre care se numără Nicolae Dron, un lutier din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia. Atelierul său este singurul din țară care produce astfel de instrumente tradiționale, asigurând continuitatea unei tradiții culturale valoroase.
Cobza, al 11-lea element românesc de patrimoniu UNESCO
Decizia de a include cobza în patrimoniul cultural imaterial UNESCO a fost salutată de președintele Comisiei pentru relația cu UNESCO, Dumitrița Gliga, care a subliniat importanța acestui succes ca rezultat al unei munci susținute și al colaborării cu meșteșugarii care păstrează aceste practici tradiționale. Gliga a afirmat că protejarea patrimoniului cultural este o datorie față de generațiile viitoare și a subliniat necesitatea unor politici publice culturale coerente și responsabile.
Ambasadoarea României pe lângă UNESCO, Simona-Mirela Miculescu, a adăugat că tot mai multe femei îmbrățișează acest instrument, iar cântatul la cobză a cunoscut o transformare remarcabilă în ultimele decenii, ceea ce demonstrează relevanța și adaptabilitatea sa în contextul contemporan.
Astfel, prin această recunoaștere internațională, cobza nu doar că devine un simbol al identității culturale românești și moldovenești, dar și un element de legătură între tradiție și modernitate, între comunități și generații.
